Cum îl fereşti de violenţa de la şcoală

Pentru a reuşi să-şi controleze accesele de violenţă, tinerii au nevoie de îndrumare şi de sprijinul părinţilor. Violenţa şcolară este o formă de explozie emoţională cauzată de mai mulţi factori, cum sunt dezamăgirile, problemele de familie, depresia, furia, frustrarea şi nesiguranţa.

Agresivitatea se poate manifesta verbal, psihic şi fizic. Un alt tip de violenţă este bullying-ul - un copil sau un grup de copii îşi folosesc puterea fizică şi constrângerile asupra unui coleg sau mai multor colegi. Psihologii avertizează că, de cele mai multe ori, agresorii provin din familii dezorganizate.

Potrivit unui studiu american publicat în 2014 în revista „Personalitate şi psihologie“, jocurile video violente care au ca eroi personaje antisociale cresc riscul de delincvenţă şi de alte comportamente nocive în rândul adolescenţilor.

„S-a constatat că în perioada adolescenţei apar cele mai multe comportamente antisociale sau violente, acestea putând fi corelate atât cu schimbările fizice şi hormonale naturale, cât şi cu nevoia de atenţie şi validare a forţei personale. Depăşirea limitelor, asumarea de riscuri şi chiar agresivitatea pot fi modalităţi prin care un adolescent consideră că ar putea ocupa o poziţie de lider în grupul său“, explică psihoterapeutul Livia Căciuloiu.

Info: Agresivitatea nu trebuie tolerată, pentru că determină, la rândul ei, violenţă.

Oferă-i un cămin liniştit

Dacă părinţii sunt violenţi în faţa copiilor, este posibil ca aceştia să devină agresivi. Mai mult, dacă obişnuieşti să utilizezi un limbaj abuziv în faţa copiilor, atunci există probabilitatea ca ei să te imite.

„Modelele de comportament de acasă- şi chiar cel al profesorilor percepuţi ca fiind puternici, care sunt ascultaţi de cei din jur- îşi pun cu siguranţă amprenta asupra felului în care adolescenţii aleg să acţioneze. În acest fel, unui adolescent obişnuit cu un comportament agresiv în mediul familial îi va veni natural să repete acelaşi tipar comportamental în relaţia cu cei mai slabi decât el, în afara familiei“, explică psihoterapeutul.

Cum îţi ajuţi copilul dacă este agresat

Psihologii spun că în acest caz este foarte important să-ţi asculţi copilul şi să-i accepţi emoţiile şi nevoile. Aşteaptă să-ţi povestească el ce i s-a întâmplat şi asigură-l că nu are de ce să-i fie teamă sau ruşine de ceea ce ai putea crede despre el.

Dacă îţi dă de înţeles că are gânduri de răzbunare, fă-l să înţeleagă că gestul său nu va remedia situaţia. În schimb, ai putea să-l ajuţi să găsească noi variante de reacţii, atât dacă este agresat, cât şi dacă este martor al unei acţiuni violente. În plus, discută cu profesorii şi cu părinţii celui/celor care îl agresează.

Ce faci dacă agresorul este chiar adolescentul tău

Dacă propriul copil este cel care a agresat pe altcineva, este vital să conştientizezi că actul său violent poate fi un semn al unei suferinţe interioare pe care trebuie s-o afli, pentru a evita ca alte incidente de acest gen să se mai repete. În plus, vorbeşte cu el despre consecinţele faptelor sale, iar dacă nu îşi schimbă comportamentul, cere ajutorul unui psihoterapeut. Livia Căciuloiu, psihoterapeut, livia.caciuloiu@psihomedeor.ro

Chiar dacă părinţii nu îşi pot proteja constant copiii de potenţialele comportamente agresive cu care se pot întâlni la şcoală, ei îi pot învăţa pe cei mici unele reacţii sănătoase pentru prevenirea sau aplanarea unor potenţiale conflicte. Este necesar ca micuţii să înţeleagă atât ce poate alimenta un comportament agresiv, cât şi reacţiile naturale (de frică, fugă, furie) pe care ei înşişi le pot avea în aceste situaţii.

Discutând cu ei despre aceste împrejurări şi posibile reacţii, îi vom ajuta să îşi formeze reacţii alternative la conflict şi să îşi crească în acelaşi timp autocontrolul. În egală măsură, părinţii pot preveni o posibilă alianţă a copilului cu agresorii prin discutarea modalităţilor de reacţie pentru momentele în care aceştia sunt martorii unei agresiuni.