Cum ajuţi un adolescent cu depresie
Considerată mai ales o tulburare caracteristică adulţilor, depresia îi afectează în egală măsură şi pe adolescenţi. Marcată de atitudini negativiste şi de nepăsare, depresia este adeseori confundată cu o etapă de criză specifică adolescenţei.
De cele mai multe ori, comportamentul adolescentului depresiv este asemănător cu cel al unui adult în aceeaşi situaţie: este trist, izolat, descurajat, iritabil şi are tendinţe de subapreciere. De regulă, poate transmite o impresie de agresivitate şi desconsiderare faţă de ceilalţi, mai ales faţă de părinţi.
Cum recunoşti depresia?
Nu orice schimbare de dispoziţie este o depresie. Ar trebui să te îngrijoreze următoarele simptome, prezente pe o perioadă de cel puţin două săptămâni: supărare, lipsă de interes, lipsa poftei de mâncare sau, dimpotrivă, un apetit exagerat, unele tulburări de somn, lipsă de energie, sentimente de vină sau de inutilitate, dificultăţi de concentrare, tendinţa de îndepărtare de părinţi şi de prieteni, dezinteres faţă de şcoală şi alte activităţi zilnice, lipsă de entuziasm şi de motivare.
Te-ar mai putea interesa:
- Câtă libertate acorzi adolescentului?
- Aşa îi vorbeşti adolescentului despre contracepţie!
- Aşa te descurci cu un adolescent teribilist!
Din ce cauză apare deprimarea?
Uneori poate fi dificil de identificat o cauză precisă a depresiei. Există însă unele evenimente traumatizante care o pot declanşa: pierderea cuiva drag, o decepţie amoroasă, divorţul părinţilor, mutarea la altă şcoală, insuccese şcolare sau unele boli.
Tinerii singuratici, care nu reuşesc să se adapteze sau să îşi facă prieteni, cei care nu au cui să îşi descarce sufletul, cei care se simt în permanenţă complexaţi de unele defecte fizice sunt posibili „candidaţi” la deprimare.
Întinde-i o mână de ajutor
Pentru că adolescentul poate trece foarte uşor de la exuberanţă la tristeţe, s-ar putea să nu diferenţiezi unele stări ale lui de cele specifice deprimării, cu alte cuvinte, nu ştii dacă trebuie să te îngrijorezi sau nu.
La această vârstă, copilul are schimbări dese de dispoziţie. Este important ca tânărul să ştie că va găsi suport afectiv în familie. Iată cum îl poţi ajuta! Susţine-l sufleteşte! Găseşte cele mai potrivite momente pentru a fi lângă el, pentru a afla ce îl frământă, ce supărări şi ce nemulţumiri are, fără a-i da impresia că vrei să îl sufoci. Este ideal ca tu, ca părinte, să fii prima persoană la care copilul tău să găsească sprijin atunci când are nevoie de el. Fii un bun confident pentru el. Nu fi prea exigent sau autoritar! Şansele de a-l ajuta sunt compromise dacă începi să îl judeci imediat după ce începe să îşi descarce sufletul. Învaţă să asculţi mai întâi tot ce are de spus. Eventualele sfaturi şi sugestii i le vei prezenta după ce te asiguri că i-ai înţeles cu adevărat problema. Ia-l în serios! Nu încerca să îl linişteşti spunându-i că deprimarea lui va trece de la sine; este posibil să creadă că nu îţi prea pasă de ceea ce simte. Analizaţi împreună orice aspect al deprimării lui. Arată-i încredere! Unele insuccese, fie ele şcolare, fie amoroase, îi pot ştirbi încrederea în sine. Dacă aceasta este sursa deprimării lui, acordă-i un credit „nelimitat şi nerambursabil” de încredere – adolescentul are nevoie de ea. Oferă-i soluţiile tale! Profită de experienţa ta de viaţă, de perioada când şi tu ai trecut prin unele stări asemănătoare. Împărtăşeşte-i din întâmplările tale pentru că s-ar putea să îl ajute. Cereţi ajutor de specialitate! Dacă încercările tale de a-l ajuta nu au dat roade, iar problema este mai gravă decât părea la început, nu vă sfiiţi să cereţi ajutorul unui psiholog sau psihoterapeut.
Doctor Click! vă sfătuieşte
Adolescentul are nevoie de susţinere din partea părintelui. Acest lucru poate să nu îl exprime, dar dovediţi-i că îi sunteţi alături şi că îl înţelegeţi. Încercaţi să iniţiaţi dialoguri, acest lucru îl va ajuta să exprime ceea ce simte.
Toate acestea faceţi-le cumpătat, pentru a nu cădea în panta sufocării. Nu minimalizaţi, dar nici nu dramatizaţi situaţia în care se află atât el, cât şi dumneavoastră ca părinte. Încercaţi să îl antrenaţi în diverse activităţi care presupun mişcare, abaterea atenţiei de la starea de tristeţe, detensionare cu ajutorul creativităţii (desen, pictură, dans, teatru etc.). Însă, dacă stările depresive persistă, părintele ar trebui să respecte sfatul medicului, prescripţiile acestuia – medicaţie şi/sau psihoterapie. Încercaţi să nu luaţi singuri decizii în ceea ce priveşte tratarea depresiei.
