5 greşeli ale părinţilor de adolescenţi

1. Nu-ţi petreci suficient timp cu copilul

Ai senzaţia că adolescentul tău rebel nu te vrea pe-aproape, iar tu te conformezi şi îi respecţi dorinţa? Nimic mai greşit! Deşi vor să fie trataţi ca nişte adulţi, adolescenţii se sprijină, mai des decât ar vrea ei să recunoască, pe sfaturile părinţilor.

Nu e cazul să-l baţi toată ziua la cap ca să-l întrebi dacă are nevoie de ceva. Dar, asigură-te că a înţeles că eşti alături de el. Nu uita să-i reaminteşti că se poate baza oricând pe „ai lui“, în ceas de cumpănă. Şi, ca să-ţi întăreşti spusele, organizează periodic reuniuni de familie – asta îi va da copilului un sentiment de siguranţă, de încredere, de apartenenţă. 2. Îţi organizezi viaţa după a lui

Desigur, e important să-ţi pui copilul pe primul loc, dar nu în detrimentul propriei tale vieţi personale şi profesionale. Nu lăsa totul baltă ca să te faci „preş“ sub picioarele lui. Nu aşa îl ajuţi să-şi câştige independenţa.

Lasă-l să-şi găsească singur drumul! Permite-i să-şi asume greşelile şi să-şi savureze victoriile. E suficient să fii acolo şi să-l încurajezi.

Mai poţi citi şi:

- Internetul, un pericol pentru adolescenţi?

- Adolescenţii au nevoie de educaţie sexuală

- De ce sunt adolescenţii obsedaţi să fie în pas cu moda

3. Îl cocoloşeşti peste măsură

Vrei ca adolescentul tău să beneficieze de ce e mai bun, să nu-i lipsească nimic. E firesc, dar asta nu înseamnă că odrasla ta trebuie să fie „asistată“ şi cocoloşită până la adânci bâtrâneţi. Excesele duc la egocentrism, la delăsare, ba chiar la o atitudine iresponsabilă.

Adolescentul tău ştie că, orice şi oricât ar cere, tu te vei face luntre şi punte pentru a-i satisface dorinţele. Drept consecinţă, va acţiona lipsit de motivaţie, dar şi de recunoştinţă, pentru că ştie că mami şi tati îl vor împinge, oricum, de la spate.

Dă-i ceva mult mai de preţ: un set de valori, de principii după care să se ghideze în viaţă. Încrezător în forţele proprii şi înarmat cu cei şapte ani de-acasă, copilul tău se va descurca şi singur prin hăţişul vieţii şi-şi va croi propria cale.

Eşti exact opusul „părintelui-cloşcă“. Adică, la orice solicitare a copilului tău, ridici din umeri şi lansezi un „Cum vrei tu...“

Fie din cauza lipsei de timp, fie pentru că nu ştii cum să comunici, eşti excesiv de permisivă, iar asta îl derutează pe copil. Laşi toate răspunsurile şi responsabilităţile pe umerii lui, fără să-i trasezi limite, să-i dai repere - sau măcar o mână de ajutor atunci când e cu adevărat nevoie.

Dacă pentru tine dragoste maternă înseamnă control, renunţă la ideea asta. Nu-i mai cotrobăi copilului prin lucruri, nu mai trage cu urechea la convorbirile lui telefonice, nu-l mai spiona. Nu ridica tonul când nu te ascultă orbeşte şi nici nu-l ameninţa. Tratează-l ca pe un adult, dar permite-i, din când în când, să redevină copil.

Alexandru Cojocaru, psiholog

www.alexandrucojocaru.ro

Una dintre cele mai bune tehnici în negocierea şi în discuţia cu adolescentul este să îţi menţii punctul de vedere şi atitudinea, indiferent de ce face el. Siguranţa şi încrederea în tine însăţi sunt, cel mai adesea, suficiente pentru a evita un conflict.

După ce lucrurile se calmează, poţi să comunici cu el şi să vezi care sunt realmente lucrurile care îl necăjesc. De cele mai multe ori, adolescenţii devin irascibili exact atunci când sunt nesiguri pe ei, când nu se simt iubiţi şi apreciaţi.