Depresia la copii este un fenomen real, pe care părinţii trebuie să înveţe să-l recunoască. Deşi este o chestiune serioasă, depresia la copii este tratabilă.

Doar pentru că un copil are perioade în care este mai trist, nu înseamnă automat că suferă de depresie. Însă dacă această tristeţe persistă şi interferează cu activităţile lui obişnuite, afectând situaţia şcolară şi viaţa de familie, ar putea fi un indicator că micuţul este depresiv.

Depresia la copii: cum îţi dai seama dacă cel mic e deprimat?

Simptomele depresiei la copii variază şi de multe ori trec neobservate de adulţi, care pun starea neobişnuită a copiilor pe seama schimbărilor prin care aceştia trec în timpul creşterii. Astfel, depresia rămâne nedescoperită şi netratată, afectând copilul pe termen lung. Ca părinte, e bine să fii atent la câteva semne care ţi-ar putea da de gândit în ceea ce priveşte starea mentală a fiului sau fiicei tale.

Simptomele depresiei la copii sunt: iritabilitate sau furie, stare prelungită de tristeţe, îndepărtare de colegi şi prieteni, respingerea discuţiilor cu părinţii, un apetit extrem (fie foarte scăzut, fie foarte crescut), schimbări în ceea ce priveşte somnul (insomnie sau somn în exces), izbucniri vocale furioase şi plâns, energie scăzută, moleşeală, dureri fizice obişnuite (de stomac sau de cap) care nu răspund la tratament, gânduri sau chiar declaraţii de sinucidere. Cei mai predispuşi la gesturi sinucigaşe sunt copiii proveniţi din familii cu un istoric de violenţă, consum excesiv de alcool şi abuzuri fizice.

Un copil depresiv nu are neapărat toate aceste simptome, dar cu toţii manifestă schimbări clar observabile în comportamentul de acasă, de la şcoală sau de la locul de joacă. În plus, dacă au peste 11-12 ani, pot începe să consume pe ascuns alcool. Depresia la copii este mai răspândită printre băieţii cu vârste sub 10 ani şi fete până în 16 ani.

Ce cauzează depresia la copii?

La fel ca în cazul adulţilor, depresia celor mici poate fi cauzată de orice alăturare de factori care au legătură cu sănătatea fizică sau psihică, vulnerabilitatea genetică, tulburările de natură biochimică, mediul de viaţă sau evenimentele de zi cu zi. Atenţie! Depresia nu este o stare trecătoare, şi nici nu e o afecţiune care să dispară de la sine, fără tratament. Copiii ai căror părinţi sunt depresivi au un risc mai mare de a fi şi ei depresivi la rândul lor, la fel şi cei care provin din familii în care conflictele dintre părinţi au loc frecvent sau permanent. Cuplurile de părinţi trebuie să ţină seama de felul în care relaţia dintre cei doi parteneri afectează starea psihică a copilului şi să nu-şi rezolve neînţelegerile în faţa acestuia.

Cum se tratează depresia la copii?

Dacă ţi se pare că recunoşti simptomele depresiei la copilul tău, nu le ignora şi du-l la medic. În cazul în care cel mic este diagnosticat cu depresie, nu intra în panică, deoarece afecţiunea poate fi tratată. Medicul este cel care va stabili calea cea mai bună de urmat. E posibil ca soluţia de care are nevoie copilul tău să fie câteva sesiuni de psihoterapie, sau, în cazurile mai complexe, terapia asociată cu medicaţia.

Citeşte şi:

Cum să previi depresia

Prezenţa îndelungată pe reţelele sociale creşte riscul de depresie al adolescentelor