Depresia este deseori confundată cu anxietatea, adică acea stare de tulburare care apare din senin, stare de îngrijorare fără motive relevante. Cu toţii ne confruntăm cu evenimente neplăcute în viaţă, şi nu de fiecare dată reuşim să ne echilibrăm stările emoţionale.

Aşa că, starea de tristeţe şi sentimentul de neputinţă poate însemna o posibilă depresie. Însă, unele persoane dezvoltă o depresie moderată, care poate fi controlată, iar altele, dezvoltă o depresie severă, care poate deveni o boală serioasă. Din păcate femeile sunt mult mai afectate decât bărbaţii, însă specialistul explică de fapt ce ne face să avem aceste stări de nelinişte.

“Fiecare etapă de viaţă are un anumit profil de depresie. Spre ce vreau eu să trag semnalul de alarmă este depresia la vârstă înaintată, care poate fi factor de intrare în demenţă. Frecvent şi de proastă evoluţie este depresia asociată demenţei sau intrarea în demenţă prin depresie, pentru că la un moment dat nu ştii exact cât este depresie, cât este deteriorare. Atunci, dacă nu sesizezi, nu diagnostichezi şi nu intervii precoce în depresie că şi atitudine terapeutică riscul mare este să se asocieze demenţă şi practic să fie ravagii făcute la nivelul persoanei respective. În amandoua cazurile vorbim de deteriorare cognitivă şi depresie şi în demenţă, fiecare prin alt mecanism, dar potenţate unul cu altul”, a explicat medicul Mirela Manea.

“Până acum ceva timp se tot spunea că stresul determina depresia. Datele ştiinţifice merg către acest tip de legătură între stres şi depresie şi mă refer, în special, la efectul toxic pentru creier al stresului cu riscul apariţiei depresiei. Deci există un cerc vicios, în care, odată intrat, poţi să faci depresie. Pe de altă parte, nu la toată lumea acest lucru se poate întâmplă, pentru că există persoane care răspund bine la stres şi au o altă evoluţie comparativ cu persoanele care expuse la stres fac depresie. Pe de altă parte, când vorbim de depresie nu vorbim numai de depresie, putem vorbi numai de ea într-un procent mic. Depresia şi anxietatea sunt comorbide frecvent, se asociază frecvent. în cel mai mare procent există această relaţie. Care apare prima – greu de spus. Nu ştim care o determina pe cealaltă, cert este că amândouă se potenţează una pe altă şi evoluţia este una total negativă din punctul de vedere al funcţionării persoanei respective. Când mă refer la funcţionare nu mă refer numai la cea profesională, ci şi la cea socială şi bineînţeles familia, unde ar trebui să fie implicată o astfel de persoană”, a mai afirmat medicul.