Dacă eşti părinte, sigur ştii cum e să mergi cu cel mic la cumpărături şi să-ţi facă o criză de furie în mijlocul magazinului, să se târască pe jos întinzând mâna frenetic către raftul cu dulciuri. Te ruşinezi şi-ţi doreşti să se teleportezi în alt loc până se linişteşte.

De la ce vârstă te poţi aştepta la primele crize de furie

Numite şi tantrumuri, crizele de furie ale copiilor apar între vârstele de 2 şi 4 ani. „În jurul vârstei de 2 ani începe perioada de trecere de la statutul de bebeluş la cel de copil. Acesta începe să-şi descopere independenţa: poate ţine singur biberonul sau linguriţa, poate să meargă, începe să spună câteva cuvinte, iar părinţii par să înţeleagă”, explică Dina Bento, specialist în educaţie, şi adaugă: „Copilul nu cunoaşte limite în explorare şi atunci când cuvintele sunt prea puţine sau necunoscute, dar nevoile sunt mari încep crizele: nu vrea să facă baie, nu vrea să mănânce, vrea dulciuri sau ursuleţul de pe raft. Nu reuşesc să exprime tot ceea ce îşi doresc, părintele nu înţelege şi totul se transformă într-o criză de furie şi plâns greu de gestionat”.

Crizele de furie sunt greu de oprit

Copiii de până la vârsta de 4 ani n-au capacitatea de a înţelege motivele raţionale, că e nevoie să spele, că se poate îmbolnăvi dacă nu mănâncă sănătos. Creierul copiilor îşi încheie dezvoltarea complet mult mai târziu, astfel că până atunci partea emoţională joacă un rol foarte important.

De aceea este indicat ca în astfel de situaţii de criză să-ţi linişteşti copilul folosind cuvinte blânde, luându-l în braţe şi confirmându-i mereu iubirea şi respectul faţă de emoţiile lui.

Încearcă, pe cât posibil, să anticipezi evenimentele care pot declanşa o criză. Dacă urmează să mergeţi la cumpărături pregăteşte-l pe copil. Îi poţi oferi un buget modic cu care copilul să-şi poate cumpăra ceea ce doreşte el. Astfel, muţi controlul de la tine, parţial, către copil. În cazul în care este prea mic pentru a i se oferi un buget, îi poţi lua la magazin câteva jucării cunoscute de el pentru ca focusul lui să fie pe joc şi mai puţin pe ceea ce se întâmplă în jurul lui.

Sfatul specialistului

Dina Bento, specialist în educaţie pentru părinţi în Asociaţia Şcoala Familiei

Pe termen lung, compromisul părinţilor de a-i oferi totul copilului la cel mai mic semn de supărare poate duce la crize şi mai puternice la vârste mari când acestea ar trebui să poată fi controlate matur. Este nevoie să înţelegem că toată lumea are crize de furie. Diferenţa este că adulţii reuşesc să şi le exprime comunicându-şi clar nevoile, pe când un copil de 2-3 sau 4 ani o face cu mare greutate.

Este indicat să acceptăm crizele copiilor, să-i ajutăm să-şi elibereze frustrările, să-i încurajăm să-şi exprime nevoile şi să punem limite pentru o gestionare corectă.