Cărei mămici nu i-a trecut vreodată prin minte că durerea de burtă a copilului ar putea ascunde o criză de apendicită? Iată cum recunoşti această complicaţie şi ce măsuri se impun!

Deşi este un organ fără de care organismul poate funcţiona, apendicele poate crea mari complicaţii dacă se inflamează. În acest caz, vorbim despre apendicită.

Apendicele este un săculeţ aflat în prelungirea colonului, iar infecţia la acest nivel este cauzată de obstrucţia dată de corpi străini, de sâmburi de fructe sau de paraziţi intestinali. Apendicita acută este o urgenţă medicală şi este bine de ştiut că, în cazul copiilor, complicaţiile se instalează mai repede. Astfel, peritonita generalizată, în cadrul căreia infecţia se răspândeşte în tot abdomenul, poate duce la deces dacă nu este tratată la timp.   

Există o probabilitate redusă ca apendicita să apară la sugari şi la copii mici, incidenţa fiind mai mare între 8 şi 15 ani, mai ales la băieţi.

 

Cum o recunoaştem

 

La copii, diagnosticul apendicitei poate fi mai dificil, mai ales că micuţii nu pot indica exact locul durerii (copiii se pot plânge că îi doare toată burtica).

Cel mai frecvent simptom al apendicitei este durerea abdominală, în partea joasă dreaptă, care poate iradia pe piciorul drept, dar şi în coşul pieptului sau în regiunea buricului. Alte semne care pot însoţi apendicita sunt: lipsa poftei de mâncare, febra, vărsăturile, senzaţia de greaţă, constipaţia sau diareea. Copilul cu astfel de simptome trebuie dus de urgenţă la medic.

„La examenul clinic găsim un copil cu facies suferind, care evită să se mişte, uneori şchioapătă. Când se întinde flectează piciorul drept sau ambele picioare, iar abdomenul nu se mişcă o dată cu mişcările respiratorii. La palpare, constatăm sensibilitate (durere) în fosa iliacă dreaptă, hiperestezie cutanată (durere doar la atingerea tegumentului), contractură musculară sau apărare localizate sau generalizate”, explică medicul Mihaela Avram Popa, specialist chirurgie pediatrică.

Nu se administrează calmante copilului, pentru că acestea pot masca durerea, implicit pot întârzia diagnosticul.

 

Se tratează doar chirurgical

 

Singura modalitate de tratament a apendicitei este operaţia chirurgicală, de care este nevoie cât mai repede după ce diagnosticul a fost pus.

„Intervenţia chirurgicală se efectuează sub anestezie generală şi constă în apendicectomie (excizia apendicelui). Apendicectomia se poate efectua pe cale clasică, cu „tăietură” în fosa iliacă dreaptă sau pe cale laparoscopică, introducând instrumentele de lucru şi o cameră optică prin 3-4 incizii mici”, afirmă medicul Mihaela Avram Popa.

Cu cât operaţia se face mai aproape de debutul bolii, cu atât recuperarea este mai uşoară. Timp de două săptămâni după operaţie, este nevoie de regim alimentar. Se va urma şi un tratament cu antibiotice (5-7 zile) şi se va evita efortul fizic (o lună în cazul operaţiei clasice sau două săptămâni dacă s-a recurs la laparoscopie). 

 

„Diagnosticul apendicitei acute la copil trebuie pus cât mai rapid de la debutul simptomatologiei, altfel apar complicaţiile destul de rapid”,

Dr. Mihaela Avram Popa

 

 

CASETĂ SPECIALIST

 

Dr. Mihaela Avram Popa, medic specialist chirurgie pediatrică, Spitalul de Pediatrie MedLife, Bucureşti

 

În  caz de diagnostic incert, dar suspiciune de apndicită acută, este preferabil să se efectueze intervenţia chirurgicală decât să se ajungă la peritonită generalizată. În acest caz, este preferabilă laparoscopia, prin intermediul căreia putem vizualiza întreaga cavitate abdominală. Dacă diagnosticul s-a stabilit în stadiul de peritonită, atunci va fi nevoie de un tratament intensiv preoperator, de o intervenţie chirurgicală mai complexă datorită afectării mai multor structuri abdominale şi de lăsarea pentru câteva zile a unuia sau mai multor tuburi de drenaj. De asemenea, tratamentul postoperator va fi mai complex şi mai agresiv. Postoperator pot apărea complicaţii de tip hemoragic, septic (intraabdominal ssau la nivelul peretelui abdominal) sau ocluziv (ocluzie intestinală).