Ce trebuie să ştii despre polipi
Polipul este o excrescenţă benignă (necanceroasă) care se formează pe unele mucoase, în principal în cavitatea nazală, organele genitale (uter, vagin, col uterin), tractul digestiv (colon, rect, stomac) şi cel urinar (vezica urinară, uretră). Un polip nu reprezintă o problemă medicală majoră dacă nu creşte, nu sângerează sau nu apar anumite disfuncţionalităţi, ca pierderea mirosului, modificări ale vocii. Totuşi, medicii decid, de multe ori, să îi elimine imediat ce sunt descoperiţi.
Este o măsură de precauţie, menită să evite eventuale complicaţii ulterioare. Orice persoană poate avea polipi. În ceea ce priveşte polipii de colon riscul creşte pentru persoanele care au peste 50 de ani, care au avut deja polipi şi care au un istoric familial. Cei intestinali pot fi favorizaţi de o dietă bogată în grăsimi animale, de obezitate, fumat şi consumul exagerat de alcool. Care sunt simptomele În general, polipii trec neobservaţi şi sunt descoperiţi în urma altor investigaţii. Dar pot apărea şi simptome care nu ar trebui ignorate: - în cavitatea nazală: sângerări, secreţii permanente galbene sau verzui, sinuzită cronică, pierderea simţului mirosului; - în uter şi vagin: sângerări în afara ciclului menstrual, ciclu menstrual abundent; - în tractul digestiv: sânge în scaun, dureri de stomac; - pe corzile vocale: o modificare a vocii; - în tractul urinar: infecţii cronice ale căilor urinare, dureri sau sânge în urină. Cum se diagnostichează Pentru sistemul digestiv este indicat să efectuăm un test Hemoccult II. După ce trecem de vârsta de 50 de ani, medicii recomandă să efectuăm acest test din 2 în 2 ani. Dacă este necesar, se poate recomanda şi o examinare a colonului (colonoscopie). Colposcopia poate descoperi un polip pe colul uterin, iar pentru uter va fi necesară o endoscopie.
La nivelul laringelui şi al corzilor vocale, laringoscopia este edificatoare. Dacă apar firişoare de sânge în urină, este recomandată cistoscopia.
După examinarea vizuală, poate fi recomandată o biopsie, pentru a determina natura polipului.
Deseori, polipii de colon se pot transforma în cancer. Acest risc este legat de mărimea (pot depăşi 1 cm în diametru) şi de numărul lor (polipii colonului tind să reapară chiar şi după operaţie). Ceilalţi polipi (care se dezvoltă în fosele nazale, pe corzile vocale, în tractul urinar etc.) evoluează foarte rar spre cancer. Cu toate acestea, există anumite riscuri. De aceea e bine să fie monitorizaţi de îndată ce sunt descoperiţi.
Info
Unii polipi au tendinţa de a recidiva, putând fi nevoie de o nouă intervenţie chirurgicală.
Dr. Bogdan Mocanu, medic primar chirurgie ORL, doctor în ştiinţe medicale, www.drbogdanmocanu.ro
Polipii nazali sunt formaţiuni moi, nedureroase, necanceroase, ce cresc şi obstruează căile nazale şi sinusurile. Scopul tratamentului pentru polipii nazali este reducerea mărimii lor sau eliminarea lor. Tratamentul de primă intenţie este medicamentos.
Chirurgia se dovedeşte întotdeauna necesară şi, în combinaţie cu un tratament medicamentos corect efectuat, poate preveni recidivele pentru o perioadă lungă de timp. Din păcate, rinosinuzita polipoasă este o boală recidivantă, care în acest moment nu este vindecabilă complet nicăieri în lume.
Tratamentul polipilor nazali începe, de obicei, cu medicamente ce pot determina scăderea în volum sau dispariţia polipilor de mari dimensiuni şi include: corticosteroizi nazali, corticosteroizi orali şi injectabili. Pot fi prescrise şi medicamente ce tratează bolile care contribuie la inflamaţia cronică în sinusuri sau pasajele nazale.
Dacă tratamentul medicamentos nu micşorează sau nu elimină polipii suficient sau a fost deja utilizat o perioadă lungă şi nu mai are un efect semnificativ, doctorul vă poate recomanda chirurgia. Tipul de chirurgie depinde de mărimea, numărul şi localizarea polipilor şi de extensia inflamaţiei. Opţiunile chirurgicale sunt reprezentate de polipectomie şi de chirurgia endoscopică a sinusurilor.
