Să îţi faci copilul să te asculte poate fi un proces lung. Şi poate chiar anevoios. Îţi va testa nervii şi răbdarea, iar tu va trebui să treci examenul de fiecare dată. Cum să faci? Urmează sfaturile specialistului , iar relaţia ta cu copilul va avea de câştigat.

Înţelege-l

De cele mai multe ori, copilul aude bine ceea ce părintele lor îi cere sau îi interzice, dar nu ţine cont de asta. Adică, mai exact, se face că nu aude. „Au apărut lucruri în familie care îl tulbură. Nu-i mai acorzi atenţie sau îi acorzi prea multă. Nu te mai înţelegi cu partenerul de viaţă, ai presiuni mari la birou şi acestea sunt resimţite acasă sau, pur şi simplu, nu mai ai răbdare. Toate astea sunt motive pentru care el nu te mai ascultă, iar, ca părinte, ar trebui să fii cel mai în măsură să înţelegi ce anume se întâmplă cu copilul tău“, spune psihologul Alexandru Cojocaru.

Fii ferm pe poziţie

Obiceiul unor părinţi de a trece cu vederea greşelile copilului nu este unul educativ. În acest mod, el va considera că îi sunt permise anumite lucruri fără să dea socoteală pentru ele. „Când te hotărăşti să iei o decizie, susţineţi-o până la capăt şi nu te contrazice cu partenerul. Dacă te-ai decis, în cazul unui copil mic, că nu are voie lângă aragaz, atunci atât mama, cât şi tatăl vor ţine cont de această decizie. Copiii sunt maeştri în a profita de neînţelegerile dintre părinţi. De asemenea, când copilul este adolescent, dacă ai decis că nu iese afară, va trebui să respecte această hotărâre. Nu-l lăsa să schimbe subiectul sau să te tragă într-o ceartă pe un alt subiect. Rămâi pe subiectul iniţial şi fii ferm pe poziţie“, continuă psihologul. Dar, ar fi bine să nu spuneţi „nu“ la orice. Păstrează-l pentru lucrurile importante. Astfel, copilul va şti că vorbeşti serios şi că nu e vorba despre un „nu“ ca oricare altul. La fel poţi face şi când copilul este mai mare. Dar când este vorba de un „nu“ hotărât, păstrează-ţi poziţia.

Explică-i, nu-i impune

Ai şanse foarte mari să ai un copil ascultător dacă, de fiecare dată când îi ceri un lucru, îi şi explici de ce îi soliciţi acel ceva. Altfel, rişti o situaţie în care copilul tău va încerca să-ţi demontreze că el ştie mult mai bine decât tine ce are de făcut şi va încerca să o şi demonstreze. „Când copilul este mic, explică-i de fiecare dată decizia pe care ai luat-o. Poate că el nu are decât un an şi ceva, dar vei fi surprins de cât de multe lucruri înţelege. De aceea, nu considera o pierdere de timp şi o risipă de cuvinte să-i povesteşti cât mai simplu de ce nu are voie să mănânce de pe jos sau de ce nu are voie să bage mâna în priză“, explică psihologul.

Puterea exemplului

Pentru a-i arăta că este spre binele lui să-ţi dea ascultare, te poţi folosi de puterea exemplului. Părintele trebuie să fie un model pozitiv pentru copilul său. Şi asta pentru că tendinţa copiilor este de a imita comportamentul părinţilor lor. Nu-i  cere să-şi facă ordine în şifonier dacă al tău personal este vraişte. Nu-i impune să-şi strângă jucăriile dacă hârtiile şi cărţile de pe biroul tău sunt alandala. Şi, la fel de bine, nu-i cere copilului tău să nu mai mănânce dulciuri dacă le are la dispoziţie sau, mai mult, dacă te vede pe tine mai mereu muşcând din ciocolată.

 

Ascultă-i punctul de vedere

Înainte să te enervezi că nu te ascultă, încearcă să înţelegi punctul de vedere al copilului tău. Aminteşte-ţi cum erai tu la vârsta lui şi cum reacţionai când ţi se cerea să faci ceva ce nu-ţi doreai. Întreabă-l de ce nu vrea, de exemplu, să facă ordine în jucării. Poate nu are chef sau poate are motive întemeiate. Vorbeşte-i politicos şi nu-i da ordine. Copilul va reacţiona mai prompt la rugăminţile tale dacă foloseşti un ton blând. Lucrează împreună cu el la orice trebuie să facă.

 

Alexandru Cojocaru, psiholog

www.alexandrucojocaru.ro, [email protected], tel.0724.539.589 (programări)

Rădăcinile pe care le are neascultarea copilului se regăsesc, de cele mai multe ori, undeva în educaţia pe care a primit-o acesta de la părinţi. Sigur că există copii mai năzdrăvani şi copii mai cuminţi încă din capul locului, dar adesea, părinţii sunt cei care prin comportamentul lor generează un răspuns negativ din partea celui mic. Este important să vedem de unde a început să apară neascultarea copilului. Poate fi legată de o criză a vârstei, cum este cea din adolescenţă, sau poate fi o etapă în dezvoltarea copilului (cum este cea a eternului „nu“, care apare undeva în al treilea an de viaţă). În cazul în care nu te descurci deloc cu copilul, este important să consulţi un specialist care să poată descoperi problema de fond. De multe ori, insubordonarea copilului este o formă de protest la prea puţină afecţiune. În mod normal, se lucrează trei şedinţe cu copilul şi una cu părinţii. Schimbarea modelului este important să se producă la nivel de părinţi, pentru că atunci, copiii învaţă mult mai repede regulile şi respectul pentru o autoritate înţelept aşezată.