Diferenţa dintre jenă şi ruşine

În această societate controversată, există un concept a cărui prezență ridică numeroase semne de întrebare, dar și ale exclamării, anume rușine. În timp ce unii psihologi spun că rușinea est, de la un capăt la altul, un sentiment nefuncțional, o altă ramură de psihologi face o diferențiere între nivelele de rușine resimțită și valoarea lor.

Diferențierea nivelelor de rușine mi se pare a fi o abordare mult mai sănătoasă decât excluderea totală a acestui concept. Rușinea toxică este, într-adevăr, un sentiment de depreciere masivă a propriei persoane, prin care respectivul înțelege că el ca persoană nu merită să fie apreciat, fără a ține cont de situația în care se află. Astfel, au apărut cele două concepte de embarassment și shame. În limba română, s-ar traduce ca jenă, stinghereală (embarassment) și rușine (shame). Pe când rușinea este sentimentul de a fi tu greșit, ca persoană, stinghereala sau jena se referă la o situație punctuală, care generează acest sentiment.

La momentul actual, în limba română, nu există o diferențiere foarte clară între sensurile rușinii, dat fiind faptul că ”rușine”, fiind un cuvânt existent în fondul limbii, a fost folosit în diverse contexte, iar diferențierea era făcută de intonație și de mimică. Odată cu apariția neologismelor, s-a putut face o delimitare mai clară a sensurilor, dar tot termenul de ”rușine” este folosit de cele mai multe ori, iar diferența o fac alte componente ale limbajului.

Jena (stinghereală) și rușinea toxică

Rușinea toxică intervine atunci când persoana din fața noastră are impresia că este greșită, că are ceva în minus, care o diferențiază de ceilalți. Atitudinea celor din jur poate agrava sentimentul de rușine, până la un nivel disfuncțional al acestuia.

De fiecare dată când sentimentul de rușine este declanșat de sintagme precum ”Nu ți-e rușine de tine?” sau ”Să-ți fie rușine că ești așa”, acesta ajunge la un nivel foarte înalt, într-un timp foarte scurt. Acest lucru duce la eliberarea unei cantități anormale de cortizol, iar acesta va perturba funcționarea organismului, dar, în primul rând, a creierului.

Cortizolul, hormonul stresului, declanșează emoții disfuncționale, care pot genera gânduri de autodistrugere.

Jena sau stinghereala, spre deosebire de rușinea toxică, intervin în situații care pot fi remediate, asupra cărora subiectul are control și le poate modifica rezultatele. Situațiile care generează jenă nu se referă la individ, ci la acțiunile întrprinse de acesta.

Vinovăția

Conceptul de vinovăție este preferat celui de rușine, deoarece modul de percepție este diferit, în funcție de persoană. Vinovăția se referă la posibilitate de a repara lucrurile, la fel ca în cazul stingherelii sau a rușinii non-toxice. Acest lucru se întâmplă din cauza faptului că limbajul cotidian, a cărui principală caracteristică este viteza, nu dispune de termeni atât de vechi și atât de bine conturați ca alte limbi.

Totodată, a-i repeta unui om, fie el copil sau nu, că este vina lui pentru diverse lucruri, din dorința de a evita termenul interpretabil de rușine, nu va face altceva decât să-l facă să se simtă vinovat chiar și dacă a luat parte la o întâmplare care s-a încheiat neplăcut, dar la care a fost doar martor.

Această vinovăție generalizată are potențialul de a afecta încrederea în sine a individului și de a declanșa alte tulburări ale personalității.

Text scris de Sima Simina-Maria, psiholog