Audiolog: Adulții trebuie să poată auzi sunete sub nivelul șoaptei. Interviu

Problemele de slăbire a acuității auzului nu trebuie ignorate, iar controlul auzului începe la naștere și nu trebuie neglijat pe parcursul vieții. Cât de des ar trebui să ne verificăm auzul, ce este şi cum se tratează hipoacuzia şi multe alte aspecte legate de acest subiect, aflăm de la specialistul audiolog Anca Modan.

Care sunt situaţiile în care ar trebui să consultăm un audiolog?

Trebuie mers la audiolog, în primul rând, la recomandarea medicului ORL-ist sau de familie, dacă aceștia consideră că este cazul ca pacientul să efectueze un test de auz. Dar putem să ne adresăm și direct unui audiolog pentru testarea auzului, atunci când simțim o scădere a acuităţii auditive.

Este, de asemenea, recomandat să ne testăm auzul regulat după vârstă de 50 ani. Auzul copiilor trebuie testat prin intermediul screeningului auditiv încă din maternitate. Se recomandă o testare auditivă și înainte de intrarea în școală sau mai devreme dacă părinții observă o întârziere în vorbire sau dificultăți în pronunție, chiar dacă testul de screening din maternitate a ieșit bine.

Ce este hipoacuzia şi cum ne dăm seama că o avem?

Hipoacuzia înseamnă scăderea pragului de auz. În mod normal, adulții trebuie să poată auzi sunete sub nivelul șoaptei, adică până în 30 decibeli. Copiii ar trebui să audă sunete și mai slabe, până în 15 decibeli.

În momentul în care auzul este diminuat, vorbim despre hipoacuzie. Această poate avea diferite grade și poate fi de mai multe tipuri. Scăderea auzului datorată unor probleme la nivelul urechii externe sau medii, cum ar fi otite, osificări ale structurilor urechii medii etc.,  se numește „de transmisie” și, de regulă, este un tip de hipoacuzie care trebuie tratată medicamentos sau chirurgical.

Hipoacuzia datorată problemelor la nivelul urechii interne sau la nivelul nervului auditiv și structurilor nervoase superioare se numește hipoacuzie neurosenzorială și necesită intervenție prin protezare auditivă sau implantare cohleară.

De obicei, primul semn al hipoacuziei la adult este dificultatea de a înțelege vorbirea într-un mediu zgomotos precum magazinele, restaurantele, locul de joacă, sala de clasă, urmată de incapacitatea de a auzi că cineva ni se adresează în șoaptă.

La bebelușii care au hipoacuzie, un semnal de alarmă este faptul că nu se trezesc din somn și nu tresar la zgomote puternice, iar la copilul mic semnalul de alarmă îl reprezintă întârzierea începerii vorbirii.

În jurul vârstei de 1 an, un copil sănătos ar trebui să poată emite câteva silabe cu sens, apoi după vârstă de 1 an ar trebui să aibă o achiziție rapidă de cuvinte, pe care să înceapă să le lege după vârstă de 18 luni. Dacă un copil nu pronunță niciun cuvânt în jurul vârstei de 18-20 luni, este indicat să se testeze auzul, pentru a exclude o problema la acest nivel.

 Care sunt cauzele deficiențelor de auz la adult? Dar la copii?

Principala cauză a hipoacuziei la adult este degradarea celulelor senzoriale auditive legată de înaintarea în vârstă. Alte cauze pot fi: tratamente cu medicamente toxice pentru structurile urechii: antibiotice aminoglicozidice, acidul acetilsalicilic pe perioada îndelungată, chimioterapia, diuretice de ansa. De asemenea, printre cauzele frecvente se numără expunerea la zgomot, infecțiile virale puternice, traumatismele.

La copii cauzele se împart în două categorii distincte, prenatale și postnatale.

În cazul situațiilor de deficiențe de auz cu cauze  prenatale, poate fi vorba despre faptul că structurile auditive nu se dezvoltă corespunzător că urmare a unor mutații genetice. De asemenea, există situații în care, dacă mama s-a îmbolnăvit într-o anumită perioada a sarcinii de rubeolă, varicelă, sau se infectează cu citomegalovirus etc., acest lucru afectează auzul bebelușului.

Situațiile  perinatale sunt atunci când în timpul nașterii apar complicații  postnatale. De exemplu, în cazul în care bebelușul suferă de icter prelungit, sau are nevoie de tratamente cu medicamente ototoxice, sau mai târziu copilul mai mare suferă diferite infecții virale care au acest efect asupra auzului, etc.

Care sunt factorii care duc la pierderea auzului?

Medicația ototoxică, anumite boli, expunerea la zgomot, înaintarea în vârstă.

Cât de mult ne afectează zgomotele din trafic?

Zgomotele din trafic afectează starea generală de bine, inducând o stare de nervozitate, disconfort, iritabilitate. Din punct de vedere al auzului, o expunere prelungită la peste 85 decibeli pentru mai mult de jumătate de oră poate provoca oboseală auditivă, iar dacă expunerea la zgomote mario se prelungește pot interveni modificări ireversibile ale celulelor senzoriale auditive. Fenomenul se numește traumă sonoră.

Când este nevoie de implantul cohlear?

Implantul cohlear este recomandat pacienților pentru care protezele auditive clasice nu oferă suficientă amplificare. Este vorba despre persoanele cu hipoacuzii severe și profunde, sau cei cu neuropatii auditive.

Care sunt pașii de parcurs până la protezarea auditivă?  

Pașii sunt simpli și constau în consult ORL și testarea auzului.

Ce soluții sunt disponibile pentru diferitele categorii de vârstă?

Protezare auditivă și implantul cohlear sun soluțiile disponiobile pentru toate categoriile de vârstă.

Ce este și cum se poate trata tinitusul?

Tinitusul reprezintă senzația de percepere a unui sunet/zgomot, care nu există în realitate. Poate fi tratat prin purtarea de dispozitive auditive, prin folosirea de generatoare de zgomot cu rolul de a masca tinitusul, prin apelarea la psihoterapie pentru reducerea răspunsului la stres etc.

Ce măsuri preventive putem lua pentru a ne proteja auzul pe parcursul vieții?

Există lucruri pe care le putem face pentru a ne proteja auzul. Ar trebui să evităm expunerea exagerată la zgomot, medicamentele care afectează structurile urechii (ototoxice), să evităm îmbolnăvirile care pot afecta auzul (rujeolă, rubeolă, varicelă, meningită, oreion, infecția cu citomegalovirus etc.), să avem o dietă și un stil de viață sănătoase care să permită bună funcționare a tuturor organelor și sistemelor din organism.

Ce înseamnă și cum se face, concret, reabilitarea auditiv-verbală?

Pe scurt, reabilitarea auditiv-verbală este diferită în funcție de vârstă. Când disutăm despre ajutorul pe care trebuie să-l primească un copil, atunci este obligatoriu să fie inclus în cadrul ședințelor de logopedie. De asemenea, măcar un părinte sau un membru al familiei care locuiește cu copilul ar trebui să participe la aceste ședințe pentru a putea practică acasă cu copilul ceea ce învață în ora/orele de logopedie din cabinet. Există multiple metode de stimulare a achiziției limbajului și de corectare a pronunției. Metodele diferă în funcție de problematica întâlnită.

Pentru copiii hipoacuzici metodele folosite pentru însușirea limbajului (demutizare) diferă de cele folosite pentru copii cu auz normal, care au nevoie doar de corectarea pronunției. Se urmărește stimularea atenției auditive, a memoriei auditive, însușirea unui vocabular bogat și a unei exprimări spontane.

Pentru adultul cu probleme de auz, după corecția auditivă prin protezare, ședințele de logopedie se axează pe recuperarea capacității de înțelegere a vorbirii fără sprijin vizual, pe reintegrarea în mediul social și profesional.

 CV

Anca Modan, Audiolog

1997-2000, absolventă a Colegiului de Audiologie și Protezare Auditivă, UMF „Carol Davila”, București.

2001-2006, licențiată în psihologie-sociologie, Universitatea „Spiru-Haret”

2012-2014, Master în Management și Comunicare în Afaceri, Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA), București

2016-2020 doctorand, specializarea ORL, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București

Iunie 2020 – prezent, masterand în Audiologie Clinică și Terapia Auzului, The School of Advanced Education, Research and Accreditation – SAERA, Castellon de la Plana, Spania.

 Anca Modan, audiolog