Stresul divorţului i-a cauzat Angelinei Jolie paralizie facială!

Actrița Angelina Jolie vorbește despre cum stresul i-a afectat sănătatea și a dezvoltat paralizia lui Bell până la divorț.

Paralizia lui Bell, cunoscută şi ca paralizie facială, este idiopatică, ceea ce înseamnă că nu este clar ce cauzează exact această afecțiune.

Stressul a dus-o pe Angelia Jolie la paralizie Bell. Foto: Shutterstock

Angelia Jolie a dezvăluit că a dezvoltat boala care provoacă slăbiciune sau paralizie inexplicabilă a mușchilor faciali, în lunile care au precedat divorțul ei de Brad Pitt. Jolie, în vârstă de 48 de ani, crede că afecțiunea a rezultat din stresul pe care îl suferea în acel moment.

„Corpul meu reacționează foarte puternic la stres”, a spus Jolie „Îmi crește și scade glicemia. Am avut brusc paralizia lui Bell cu șase luni înainte de divorț.”

Potrivit dr. Amit Kochhar, directorul Programului de tulburări ale nervilor faciali de la Pacific Neuroscience Institute, se crede că paralizia lui Bell este declanșată de inflamația nervului facial după o infecție virală.

„Stresul sever poate contribui la o slăbire a sistemului imunitar, făcând pe cineva mai probabil să sufere de paralizia lui Bell”, a spus Kochhar pentru Healthline.

Ce este paralizia lui Bell?

În paralizia lui Bell, un nerv care ajunge în spatele urechii devine inflamat - adesea din cauza unei afecțiuni virale sau post-virale.

Nervul se va umfla, iar osul din jur poate apăsa pe nerv, ducând la căderea facială. „Scăderea imunității din cauza stresului poate fi un factor de exacerbare”, spune dr. Kunal Desai, director de medicină neuromusculară la Yale Medicine și profesor asistent de neurologie la Yale School of Medicine.

Dr. Jon-Paul Pepper, profesor asociat de otolaringologie (chirurgie a capului și gâtului) la Stanford Medicine, spune că simptomul distinctiv este debutul rapid al slăbiciunii faciale.

„De obicei nu este subtil”, spune Pepper. „Pacienții vor raporta că s-au trezit și au observat că o parte a feței lor nu se mișcă.”

Oamenii pot avea probleme în a închide ochii, a ridica sprâncenele, a zâmbi și chiar a mânca și a bea.

Deteriorarea acestui nerv poate duce, de asemenea, la sensibilitate la auz, dureri de urechi, modificarea gustului și ochi uscat.

Pot apărea, de asemenea, vorbire neclară, salivare și vedere încețoșată.

Intensitatea paraliziei faciale poate varia de la un individ la altul, potrivit Desai.

„Unii indivizi au o incapacitate completă de a activa mușchii faciali de pe partea afectată, în timp ce alții pot avea o ușoară asimetrie cu expresiile faciale”, a spus Desai pentru Healthline

Pentru a diagnostica afecțiunea, se va evalua starea generală de sănătate a pacientului și teste de laborator și neuroimagistice.

Se exclud mai întâi alte afecțiuni care pot provoca simptome similare, cum ar fi accident vascular cerebral, tumoră cerebrală, traumă, infecție, boala Lou Gehrig și sindromul Guillan-Barre.

Cum este tratată paralizia lui Bell și recuperarea

Tratamentul trebuie să înceapă în 72 de ore de la debutul simptomelor. Ghidurile Academiei Americane de Otolaringologie, Chirurgie Cap și Gât recomandă prescrierea prednisonului timp de 10 zile cu sau fără terapie antivirală, cum ar fi aciclovir sau valaciclovir.

Îngrijirea ochilor este, de asemenea, importantă, deoarece paralizia lui Bell poate afecta funcția ochilor.

„Păcăturile pentru ochi lubrifiante, lacrimile artificiale și ochelarii de protecție sunt recomandate pacienților cu slăbiciune la închiderea ochilor”, a spus Desai.

Anumite persoane cu simptome severe pot necesita decompresie chirurgicală a nervului facial.

Cu această intervenție, există un nivel ridicat de risc și beneficiul clinic este neclar, a remarcat Kocchar.

Mulți oameni se vor recupera fără niciun tratament, de obicei în decurs de una până la două luni.

Un mic procent de oameni pot avea slăbiciune musculară pe termen lung sau permanentă plus mișcări faciale nedorite (sinkinezie).

„Acești pacienți ar trebui să consulte un specialist în gestionarea paraliziei faciale, cum ar fi un chirurg plastician facial și un terapeut fizic sau ocupațional cu experiență în slăbiciunea facială”, a spus dr. Kocchar.

Sursa: Health Line