Când este uitarea un semn al bolii Alzheimer? Medicul explică

În ce măsură poate fi uitarea zilnică un semn precoce al demenței? Neurologul Grégory Day oferă câteva răspunsuri cu privire la comportamentele de monitorizat pentru a pune un diagnostic precoce.

Ni se întâmplă tuturor să uităm cheia sau numele unei persoane ori motivul pentru care am intrat într-o cameră, de exemplu.

Deși pot deveni și mai frecvente odată cu vârsta, unele astfel de episoade nu mai sunt doar o chestiune de distragere a atenției. Ar putea fi un semn de avertizare al unei forme de demență? Potrivit neurologului american Gregory Day, specialist în tulburări cognitive la Clinica Mayo din Florida, mai presus de toate, repetarea lor și impactul lor asupra vieții de zi cu zi ar trebui să suscite îngrijorare.

Boala Alzheimer, una dintre cele mai cunoscute forme de demenţă, se referă la un declin progresiv al abilităților cognitive, care afectează memoria, limbajul, orientarea și raționamentul.

Aceste probleme de uitare cotidiană ar trebui să fie un semn de avertizare

Într-un interviu acordat HuffPost, neurologul Grégory Day ne reamintește că o uitare ocazională nu este neapărat un motiv de îngrijorare. „Pentru a vorbi despre demență, este nevoie de o schimbare în funcționarea obișnuită a unei persoane care interferează cu viața de zi cu zi”, explică el.

Neurologul pune accent în special pe pierderea memoriei pe termen scurt. Uitarea ocazională a unui cuvânt sau pierderea ochelarilor este ceva obișnuit. Cu toate acestea, lipsa amintirii unei conversații purtate cu câteva ore mai devreme poate fi un semn mai grav. Specialistul menționează, de asemenea, situații specifice care ar trebui să determine o consultație. Acestea includ erori repetate în administrarea medicamentelor, programări ratate sau dificultăți în a urma o rutină bine stabilită anterior. De exemplu, o persoană ar putea merge la medic în ziua greșită sau ar putea avea probleme în a se orienta pe un traseu familiar.

Potrivit medicului Grégory Day, punctul cheie constă în frecvența acestor tulburări. Unele persoane au fost întotdeauna distrase sau dezorganizate. Aceasta nu înseamnă neapărat că dezvoltă demență.

Ceea ce îi îngrijorează mai mult pe neurologi sunt „schimbările constante care încep să perturbe viața de zi cu zi”. Alte semne timpurii pot apărea simultan. Specialiștii menționează, în special, dificultățile în planificarea anumitor sarcini. Organizarea unei cine, gestionarea mai multor pași sau urmărirea unei liste de cumpărături devin atunci mai complicate decât înainte.

Când cuvintele și comportamentul se schimbă

Dificultățile de vorbire se numără, de asemenea, printre simptomele monitorizate de medici. „Căutarea unui nume din când în când nu este un motiv de îngrijorare”, explică Grégory Day. Cu toate acestea, atunci când aceste dificultăți devin evenimente zilnice și perturbă conversațiile, poate fi necesară o evaluare medicală.

Comportamentul se poate schimba și subtil. Unele rude observă că o persoană anterior sociabilă devine brusc retrasă. Alții observă o impulsivitate crescută sau, dimpotrivă, o apatie profundă. Pentru specialiști, aceste schimbări nu sunt pur și simplu o chestiune de îmbătrânire normală.

@Shutterstock