Ce se întâmplă, de fapt, cu vederea după 40 de ani? Trebuie să ştii asta!
Cu trecerea timpului, structurile de la nivelul ochilor încep să-şi piardă din flexibilitate, nemaiputându-se adapta la fel de uşor. În ce măsură poate fi prevenit ori stopat acest proces? Specialistul nostru ne-a explicat.
Organismul uman este într-un proces continuu de schimbare, care permite celulelor în „prag de pensionare” să să fie înlocuite cu noi celule, mai apte şi mai puse pe treabă. Pe măsură ce îmbătrânim, noile celule se formează mai greu şi sunt din ce în ce mai sensibile.
Acelaşi lucru se întâmplă şi la nivelul ochilor: cristalinul devine mai rigid, iar muşchii ciliari (care controlează bombarea cristalinului) nu se mai contractă şi nu se mai relaxează la fel de bine.
Explicaţia nu îi mulţumeşte total pe specialiştii oftalmologi, care încă mai caută noi cauze ale slăbirii vederii cu vârsta, denumită medical presbiopie. Găsirea a noi factori declanşatori ar însemna depistarea unui tratament pe viitor.
Revenind la prezent, cu informaţiile de până acum ştim că, după vârsta de 40 de ani, acuitatea vizuală scade treptat cu aproximativ 1,5 dioptrii la fiecare patru ani. După 48 de ani, scade cu 0,5 dioptrii la aceeaşi perioadă de timp.
Hipermetropii dezvoltă tulburarea mai devreme
Slăbirea vederii este influenţată şi de istoricul „nostru medical”. De exemplu, persoanele cu hipermetropie au risc mai mare de a dezvolta presbiopie chiar mai devreme de 40 de ani! „ Persoanele care nu au purtat ochelari de distanţă încep să aibă primele semnele de pesbiopie după 41 sau 42 ani, în special cei care desfăşoară activităţi care implică muncă susţinută la aproape”, explică medicul oftalmolog Luminiţa Teodorescu.
Ar trebui să te îngrijoreze faptul că nu mai poţi focaliza la fel de bine atunci când îţi muţi privirea. Ţi-e imposibil să citeşti imediat după ce te-ai uitat la televizor? Sau poţi citi, dar nu mai distingi literele mici? Şi acestea sunt semne de îngijorare.
Ochelarii corectează, dar nu tratează
Ca şi în cazul viciilor de refracţie (miopie, hipermetropie, astigmatism), nici pentru presbiopie nu există tratament medicamentos. Pentru corectarea abilităţii de focalizare a ochiului, se apelează la ochelari de vedere sau la lentile de contact. Există două variante:
Plusuri şi minusuri ale lentilelor pentru presbiopie
"Lentilele monofocale (ochelarii pentru aproape) sunt necesare persoanelor care nu au nevoie de corecţie optică (ochelari) pentru distanţă. Există însă dezavantaje: ele corectează doar vederea pentru aproape, nu corectează distanţa intermediară, la ridicarea ochilor pentru a privi la distanţă se percepe marginea superioară a ramelor ochelarilor, iar trecerea este bruscă şi uneori obositoare.
Lentilele bifocale (cu pastilă) sunt din ce în ce mai rar folosite. Erau indicate pacienţilor care au nevoie de corecţie optică diferită (dioptrii diferite) pentru distanţă şi pentru aproape. Dezavantajul acestui tip de lentile este că marginea superioară a pastilei este percepută ca o deformare a imaginilor situate intermediar, între distanţă şi aproape.
Lentilele progresive evită aceste probleme prin creşterea progresivă a dioptriei. Ele cuprind spectrul a trei dioptrii (distanţă-intermediar-aproape) şi vedere clară în mod continuu la orice distanţă, fără linii de separare vizibile, fără discontinuităţi la schimbarea direcţiei privirii. Aceste lentile sunt mult mai practice şi usor de utilizat înlocuind trei perechi de ochelari cu lentile monofocale (distanţă-intermediar-aproape)", explică dr. Luminiţa Teodorescu, medic primar oftalmolog.
Citeşte şi: Medic: cât de des ar trebui să mergem la oftalmolog după 40 de ani