Dovleacul uriaş - sănătate curată, într-o curcubată. Ce profit îţi poate aduce cultivarea lui

Credem că poveştile sunt de când lumea şi pământul, dar uneori primim indicii surprinzătoare despre timpul scurs de la apariţia lor pe lume. Iată, de exemplu, povestea Cenuşăresei, căreia naşa ei, zâna cea bună, i-a făcut o trăsură dintr-un... dovleac.

Fraţii Grimm s-au inspirat dintr-o poveste nu mai veche de 400 de ani, pentru că orginile dovleacului sunt americane. La el „acasă”, în America Centrală, dar mai cu seamă în Mexic, dovleacul încă mai poate fi găsit în natură sălbatic, necultivat, întinzându-şi vrejurile – ca nişte liane – peste tot, înlănţuind arbori şi îmbrăţişând arbuşti. Fireşte, nu lipseşte din cultura mare, unde îl găsim în peste 200 de specii diferite.

Cele mai vechi seminţe de dovleac descoperite în America au 8.000 de ani. Dar nu povestea lor a făcut înconjurul lumii, ci a unora mai tinere, care s-a dovedit că nu aveau decât... 800 de ani.

Descoperirea arheologică realizată în timpul unor săpături din „Rezervaţia Primei Naţiuni Menominee” din statul Wisconsin este de-a dreptul surprinzătoare prin faptul că aduce o nouă viziune asupra agriculturii şi a istoriei acesteia.

În timpul săpăturilor arheologii au descoperit o oală veche, datând de opt secole... Până aici nimic nu pare să fi fost neobişnuit pentru echipa de arheologi. Însă, ceea ce se afla în interiorul acestei oale i-a uimit chiar şi pe aceştia.

Vasul, extrem de valoros din punct de vedere arheologic ascundea în interior... seminţe. Ineditul descoperirii a stârnit curiozitatea studenţilor care au participat la proiectul arheologic. Curioşi să afle ce secret ascundeau aceste seminţe, au decis să le planteze.

După câteva zile, din pământ au ieşit... plăntuţele firave de dovleac. Iar pe măsură ce creşteau, făceau floare şi fruct s-a dovedit că nu erau orice fel de dovleci, ci un soi gigant, care dispăruse de secole.