Metode eficiente de corectare a danturii

Spaţiile dintre dinţi, dar şi locurile în care aceştia se suprapun fac dificilă spălarea şi din acest motiv creşte riscul de carii în respectivele zone, iar corectarea se impune. Apariţia dinţilor strâmbi sau încălecaţi şi a celor cu strungăreaţă (depărtaţi) este provocată, în majoritatea cazurilor, de moştenirea genetică.

Care sunt cauzele?

Dezvoltarea maxilarelor în neconcordanţă cu forma, dimensiunea şi ordinea de apariţie a dinţilor temporari şi apoi a celor permanenţi este una dintre cauze. Mai intervin şi probleme legate de pierderea timpurie a unor dinţi, iar cei care ar trebui să erupă în locul lor nu îşi mai găsesc un spaţiu corespunzător şi cresc în poziţii nefireşti, adică unii peste ceilalţi sau depărtaţi.

Şi suzetele strâmbă dinţii

Pe lângă ereditate, şi obiceiurile vicioase pot contribui la proasta distribuire a dinţilor pe maxilar. Suptul degetului şi folosirea suzetei la copiii care au trecut de vârsta de trei ani pot conduce la malocluzie, termenul medical prin care este denumită această problemă dentară. Accidentele care se finalizează cu rănirea maxilarului pot cauza anomalii ale dinţilor şi la acelaşi rezultat pot conduce şi bolile gingiei sau cariile.

Formarea şi dezvoltarea arcadelor dentare şi a oaselor maxilarelor necesită supraveghere prin control stomatologic periodic din momentul în care au apărut toţi dinţii de lapte. Când se observă tulburări de dezvoltare, se poate incepe tratamentul. Este mai uşor să se controleze şi să se dirijeze dezvoltarea dinţilor decât să se corecteze o anomalie instalată, descoperită abia la pubertate, la adolescenţă, sau chiar mai târziu, spun specialiştii.

Tratamentele ortodontice presupun folosirea unor aparate dentare care presează delicat dinţii strâmbi până când aceştia ajung în poziţia corectă. În majoritatea cazurilor, componentele aparatului dentar sunt fabricate din metal, dar elasticele şi metalele pot fi colorate, incolore sau de culoarea dinţilor. Un aparat invizibil, care există şi pe piaţa românească se fixează pe spatele dinţilor şi poate fi montat la pacienţii care au depăşit vârsta de 12 ani.

Perioada în care trebuie purtat un aparat dentar depinde de tipul de anomalie dentară, dar şi de aparatul ortodontic ales pentru corectarea problemei. Cele fixe, care nu pot fi scoase din gură de către pacient, duc la rezultate mai rapide, în medie după 6-18 luni, iar aparatele ortodontice mobile necesită intervale mai lungi, de ordinul anilor. Tratamentul necesar pentru repoziţionarea şi alinierea dinţilor este urmat de un interval de tratament numit "de contenţie", care stabilizează rezultatele obţinute, şi care poate depăşi în durată perioada iniţială de tratament.

În perioadele în care purtaţi aparat dentar, medicii recomandă menţinerea unei igiene buco-dentare riguroase, inclusiv cu accesorii speciale cum sunt periuţele foarte mici pentru curăţarea locurilor greu accesibile. Este indicată folosirea frecventă a aţei pentru spaţiile interdentare, a unor soluţii pe bază de clorhexidină, care controlează formarea plăcii bacteriene, dar şi folosirea unor substanţe pentru prevenirea demineralizării, cum sunt tratamentele cu fluor.