Calculii renali, de la simptome la tratament

Numite şi pietre la rinichi, calculii renali sunt rezultatul unor depuneri microscopice din urină, care se cristalizează în timp, eliminarea lor fiind adesea însoţită de dureri insuportabile.

Calculii renali se pot forma în urma unor infecţii cronice, a unor dereglări hormonale, atunci când bem prea puţine lichide sau avem o dietă prea bogată în proteine, calciu sau oxalaţi, substanţe care se găsesc în legumele cu frunze verzi, în spanac şi în cafea. Dar excesul de calciu în sânge poate fi determinat şi de osteoporoză, hipertiroidism, nivelul crescut al vitaminei D sau de prezenţa în exces a acidului uric, la persoanele care suferă de gută.

Bărbaţii sunt de trei ori mai predispuşi decât femeile să facă litiază renală (afecţiunea cauzată de formarea calculilor).

Când uraţii de calciu sau fosfat se concentrează în rinichi, apar aceste pietre. Ele variază ca dimensiuni, de la particule mici până la formaţiuni mai mari, care pot ajunge şi la un diametru de 50 de mm. Formarea pietrelor mari durează ani, dar cele mici se pot forma în mai puţin de o lună.

Sunt însoţiţi de durere

• Calculii renali pot da durere ascuţită, recurentă. Când migrează spre vezică sau uretere, pietrele produc deseori o durere cumplită, care începe în spate şi iradiază spre abdomen, de unde coboară în scrot sau în vulvă. Durerea creşte treptat şi devine apoi extrem de intensă, pentru un timp scurt. Apoi intensitatea ei scade, dar revine, după câteva minute;
• Uneori, pot apărea dificultăţi la urinare şi sânge în urină;
• Febră survine în cazul unei infecţii secundare;

Există însă şi cazuri în care nu apare niciun simptom, iar calculii renali rămân multă vreme neobservaţi, chiar dacă au deja dimensiuni mari. Pe de altă parte, o piatră mică poate produce o durere severă, dacă părăseşte rinichiul şi lezează tractul urinar, în drumul său spre vezică.

În ce constă tratamentul

Medicul nefrolog sau urolog recomandă analize de urină, va indica medicamente care calmează durerea şi, probabil, o radiografie. De asemenea, va încerca să trateze infecţia sau orice altă cauză care a dus la formarea calculilor.  

În cazul pietrelor mici, problema se rezolvă de la sine. Ele sunt eliminate prin urină, sub formă de nisip fin. Pietrele mai mari pot fi sfărâmate printr-un tratament cu unde de şoc, numit litotriţie, sau sunt îndepărtate chirurgical.

CASETA

Sfatul specialistului:

Dr. Gheorghe Niţă

medic primar urologie 

Litiaza renală este, prin definiţie, o patologie care poate recidiva în timp. De aceea, după diagnostic, un pacient cu litiază trebuie urmărit aproape toată viaţa, pentru că există riscul să formeze din nou calculi. Din echipa mea face parte şi un medic nefrolog - şi urmărim astfel împreună pacienţii. Calculii de mici dimensiuni (de regulă până în 5 mm) se elimină spontan. Problemele apar la calculii mai mari. În astfel de situaţii, sunt posibile două alternative de tratament:

• litotriţia extracorporeală (cu ultrasunete, numită şi ESWL) sau 
• ureteroscopia flexibilă

Recomandarea unuia sau a celuilalt depinde de localizarea calculului (dacă este în bazinet sau în calicele inferior), de duritatea lui (care poate fi apreciată în urma unui examen CT) sau de preferinţa pacientului (fiecare dintre proceduri are avantaje şi dezavantaje). Recomandarea mea este să nu neglijaţi pe termen lung un calcul de dimensiuni mari. Dimensiunile lui se vor mări şi, în timp, poate chiar distruge rinichiul.

CIFRĂ

1 persoană din 10 se confruntă, la un moment dat, cu durerile cumplite pe care le provoacă eliminarea unei pietre la rinichi.