Soluţii pentru a aplana certurile

Pentru a avea relaţii armonioase cu cei din preajma noastră, indiferent că este vorba de partenerul de viaţă, de membri ai familiei, de colegii de serviciu, de prieteni sau vecini, comunicarea este esenţială. Din păcate, aceasta nu vine mereu de la sine, ci presupune un efort de ambele părţi. Comunicarea este, în general, primul aspect care are de suferit atunci când apar probleme.

Emoţiile intense afectează procesul gândirii şi devine dificil să vorbim cu celălalt într-un mod calm sau raţional. De aceea, în momentele conflictuale, comunicarea tinde să se întrerupă.

O altă problemă deseori neglijată este că certurile nu sunt întodeauna ceea ce par a fi. O dispută aparent banală poate masca o problemă mai importantă. Chiar şi atunci când sunt legate de bani sau despre cine face sau nu o treabă, acasă sau la serviciu, certurile ascund, de cele mai multe ori, o altă nevoie neîmplinită. Poate fi, de pildă, nevoia de atenţie, de afecţiune, de respect sau de validare.

Atunci când apar în familie, multe dispute îşi au originea în traume sau suferinţe din copilărie. De pildă, dacă unul dintre părinţi a abandonat familia, este posibil să reacţionezi exagerat atunci când partenerul sau copilul adolescent vine acasă mai târziu decât aţi stabilit sau când vrea să întreprindă ceva fără tine. Ce poţi face

Iată câteva lucruri simple care pot aplana o ceartă şi readuc pacea în relaţiile cu ceilalţi:

Întreabă-te dacă, dincolo de disputa despre cine face ordine sau cine preia cutare sarcină de serviciu, nu se ascunde, de fapt, o altă nemulţumire. Primul pas pentru a rezolva o problemă este să o identifici corect. Şi ai putea să descoperi că cearta are legătură mai mult cu ceva întâmplat în trecut, decât cu prezentul.

Atingerea este un mijloc de interacţiune puternic, care creează apropiere emoţională. Dacă ai un conflict cu o persoană apropiată, o mângâiere uşoară a braţului celuilalt îl poate linişti când este supărat, mai mult decât cuvintele.

Citeşte şi: Cearta, benefică sau nu în cuplu

Gândeşte înainte de a vorbi. Altminteri rişti să spui lucruri care vor adânci conflictul pe termen lung. Şi, mai ales, nu îi jigni pe ceilalţi. Alege să îţi exprimi nemulţumirea despre ceea ce a făcut, nu despre persoana sa.

Atenţie la tonul vocii şi la gesturi! Potrivit unui studiu, cuvintele transmit doar o foarte mică parte din mesaj (mai puţin de 10%), în timp ce tonul are o pondere de aproape 40% şi limbajul corporal de peste 50% în receptarea acestuia. Aceleaşi cuvinte vor fi percepute diferit dacă sunt rostite pe un ton blând, vesel sau pe unul agresiv, furios. De asemenea, o faţă încruntată sau pumnii încleştaţi vor fi percepute ca o ameninţare de către interlocutor.

Ascultă cu atenţie. Pentru a înţelege şi perspectiva celuilalt, e necesar să îl laşi să îşi exprime punctul de vedere. Astfel dai dovadă de respect faţă de gândurile şi sentimentele sale, lucru pe care tindem să îl ignorăm în conflicte. Fiecare dintre voi are dreptul la punctul său de vedere, chiar dacă tu nu eşti de acord cu el.

Te-ar mai putea interesa: Test. Cât de mult depinzi de partener?

Cere iertare. Dacă ţi-ai rănit interlocutorul, lasă mândria la o parte şi oferă-i o scuză simplă, sinceră. Spune-i că nu ai vrut să îl faci să sufere. Şi întreabă-l ce ai putea face ca el să se simtă mai bine.

Fii generos. Un compliment sau un gest simplu, prin care îţi arăţi afecţiunea, simpatia sau respectul, dincolo de conflictul dintre voi, poate aplana cearta cât ai clipi. Iar relaţia va deveni mai trainică.

Majoritatea disputelor conjugale încep din fleacuri, pentru că adevăratul motiv rămâne ascuns. În general, nimeni nu are răbdare, în timpul tirului încrucişat al reproşurilor, să-l caute. Evident, nu contradicţiile dintre soţi sunt nocive, ci aceste certuri ce se dezvoltă în jurul unui nucleu fals.

Aproape niciodată cearta nu rezolvă lucrurile, pentru că nimeni nu vrea să asculte argumentele celuilalt, ci să le folosească mai bine pe ale lui, într-un război lipsit de miză. Furia îi face pe oameni nu doar să ridice tonul, ci să se şi îndepărteze de subiect. Fleacul iniţial este mereu supradimensionat, în jurul lui cresc acuzaţii mult mai grave şi jigniri mai greu de iertat.

Apoi, după ce furtuna trece, regretele se concentrează asupra insultelor rostite la nervi, iar asta vine ca un pansament care acoperă o rană ce supurează. De cele mai multe ori, împăcarea se reduce la a stabili vinovăţii neimportante: cine a început şi cine ce a zis. Vorbele grele se răscumpără, în mod fals, prin scuze şi promisiuni, dar problema rămâne îngropată, ca o mină încă activă, până va declanşa o altă explozie.

O ceartă conjugală se întemeiază, ca şi un război, pe nevoia de dominaţie. Această nevoie este periculoasă atunci când devine cronică. Poate fi sabotată numai prin receptivitate la dorinţele celuilalt. Iubirea este, în primul rând, „sete de alteritate”, după cum scria Octavio Paz, ceea ce presupune deschidere şi comunicare.