De ce apare gelozia în cuplu şi cum o tratăm
Gelozia apare ca o reacţie la ameninţarea percepută la adresa unei relaţii importante. Acest sentiment este asociat cu senzaţia de pierdere a unei persoane dragi şi adesea cu frica de a rămâne singur.
Majoritatea oamenilor în decursul vieţii ajung cel puţin odată să cunoască acest sentiment care poate să reprezinte un obstacol mai ales în calea unei relaţii.
În general persoanele care au fost, sunt singure la părinţi pot ajunge să aibă astfel de probleme deoarece ei cresc cu impresia că totul li se cuvine şi toată atenţia trebuie să fie îndreptată doar asupra lor.
Gelozia nu ţine cont de sexe
Această teamă de a pierde nu ţine cont de sexul avut, este la fel de frecventă la bărbaţi cât şi al femei. Cu deosebirea că atunci când se întâmplă în cazul bărbaţilor, adesea poate interveni şi violenţa.
Din păcate nu sunt tocmai puţine cazurile de femei abuzate de partenerii lor geloşi.
Citeşte şi: Kilograme în plus, libido în minus
Gelozia se poate manifesta la toate vârstele, la femei aceasta este asociată cu o rivală, cu teama de a acapara cineva atenţia partenerului mai mult decât ele, pe când în cazul barbaţilor odată instalată aceasta poate devia destul de uşor către reale conflicte, deoarece la bărbaţi simţul posesiunii este mult mai dezvoltat decât la femei.
Copilăria, momentul în care se formează imaginea de cuplu
Adesea gelozia pare să fie doar o linie extrem de subţire între normal şi nebunie, se poate baza pe procese psihice simple, fundamentale.
În cazul în care putem discuta despre ideea unui cuplu ănseamnă că de ambele părţi există lucruri comune sau care atrag destul de mult. Nu trebuie scăpat din vedere faptul că atât în copilărie cât şi în perioada adolescenţei persoanele din familie şi cele apropiate joacă un rol fundamental în creionarea imaginii de cuplu.
Astfel, copilul observă cum se exprimă verbal şi nonverbal, sentimentele faţă de soţ/soţie/ copil, modalitatea prin care îţi controlezi sentimente precum bucurie, accese de furie, tristeţe. Fapte şi lucruri care sunt valorizate, apreciate, ignorate. Toate acestea trebuie atent studiate în preajma unui copil, dacă vrei ca mâine să te bucuri de un adult integru şi stabil psihic.
Comunicare este piesa de bază
Un cuplu în general rezistă atât timp cât fiecare dintre parteneri obţine beneficii pe termen lung, de o natură sau alta (recomandabil sănătoase): satisfacerea nevoii de apartenenţă, securizarea, creşterea stimei de sine, respectul, sentimentul de împlinire.
Comunicare este una dintre piesele de bază care odată ce începe să nu mai fie fructificată, lasă loc problemelor ulterioare.
În momentul în care apare sentimentul de gelozie, unul din sentimentele sau nevoile de mai sus se consideră a fi ameninţate, astfel cad pradă atacurilor de gelozie, în care sunt copleşiţi de gânduri de toate felurile, se instalează tot mai bine teama de abandon, de neputinţă, de vulnerabilitatea în faţa oricărui fel de problemă.
Cea mai bună modalitate de a depăşi această problemă este comunicarea şi acceptarea situaţiei reale în care te afli. Trebuie să îţi accepţi trecutul cu probleme care au fost şi oamenii care au contribuit la starea ta şi să încerci să depăşeşti acest obstacol. Gelozia netratată este doar o chestiune de timp până ce ajunge să se transforme în agresiune fizică şi verbală. După primul semnal de gelozie, echilibrul psihic devine din ce în ce mai slab, iar dacă mai există şi probleme de consum de alcool sau droguri, nu sunt excluse şi prezenţa altor probleme înafară de violenţa fizică.
Această nesiguranţă care pune stăpânire pe gândurile tale se va răsfrânge în toate domeniile vieţii.
Este vital să faci pace cu trecutul tău, să ierţi comportamentele care te-au lezat într-un fel sau altul, să cauţi ajutor specializat, să comunici deschis cu partenerul tău, pentru a şti de la bun început la ce să se aştepte şi cum să te ajute.
În cazul în care alegi să mergi la un psiholog este bine ca partenerul să te însoţească în felul acesta te vei simţi mai echilibrat şi mai stăpân pe situaţie.
Un rol important are şi terapia de cuplu, deşi se întâmplă rar ca cei doi să-şi dorească în acelaşi timp să întreprindă un efort comun în acest sens.