Boala inflamatorie pelvină: cum se manifestă şi care sunt cauzele ei
Boala inflamatorie pelvină apare în aproape 70% din cazuri la femei cu vârsta sub 25 de ani, iar incidenţa maximă se întâlneşte între 20 şi 24 de ani. Este cea mai cunoscută afecţiune asociată activităţii sexului. Boala inflamatorie pelvină este termenul utilizat pentru a descrie o infecţie a oricăruia dintre organele pelvine feminine, inclusiv uterul, ovarele sau trompele uterine.
Este considerată o afecţiune cu transmitere sexuala, dar poate apărea şi în urma unor manopere invazive la nivelul uterului prin folosirea de instrumente contaminate sau prin dislocarea florei vaginale.
Cea mai frecventă cauză a bolii inflamatorii pelvine o reprezintă afecţiunile cu transmitere sexuală precum gonoreea şi contaminarea cu Chlamydia, care infectează colul uterin.
Unele metode contraceptive pot creşte riscul apariţiei bolii inflamatorii pelvine, de exemplu montarea unui dispozitiv intrauterin (sterilet). În schimb, alte metode contraceptive precum prezervativul şi diafragma reduc considerabil acest risc.
De asemenea, duşurile vaginale cresc riscul de boală inflamatorie pelvină. Riscul de boală inflamatorie pelvină mai creşte după o naştere, avort spontan sau provocat, după anumite intervenţii chirurgicale, precum dilataţie sau chiuretaj.
Simptomele bolii inflamatorii pelvine se întind pe o arie largă, de la absenţa lor completă, până la forme severe. Adeseori, simptomele bolii inflamatorii pelvine nu apar până când infecţia şi inflamaţia nu s-au răspândit până la nivelul trompelor uterine sau la stratul superficial al cavităţii abdominale (peritoneul).
Cel mai comun simptom este durerea în etajul abdominal inferior. Aceasta poate apărea spontan, poate fi accentuată la mers şi în timpul contactului sexual.
Durerea poate fi sub formă de crampe sau ca o presiune constantă şi iritantă locala şi poate apărea şi la urinare. De asemenea, mai pot fi prezente unul sau mai multe simptome din cele ce urmează: o secreţie vaginală anormală, de culoare galbenă, maronie sau verzuie sau o creştere a cantităţii secreţiei vaginale însoţită de prurit, febră, de obicei peste 38 grade C, o senzaţie vagă de slăbiciune a întregului corp sau de disconfort (stare de rău general), durere de cap, greţuri sau vărsături, dureri la contactul sexual (dispareunia), sângerări menstruale neregulate.
Se recomandă efectuarea promptă a unui examen ginecologic, ori de câte ori se observă apariţia unor simptome de infecţie pelvină sau a unei dureri pelvine. Diagnosticul bolii inflamatorii pelvine se pune în urma examenului vaginal digital.
“Dacă există semne de infecţie, se va recolta o probă de secreţie din interiorul vaginului. Proba va fi analizată pentru determinarea microorganismului responsabil de infecţie. Femeile care au fost infectate recent cu virusul imunodeficienţei umane (HIV) trebuie investigate şi pentru alte boli cu transmitere sexuală, în special gonoree sau infecţie cu chlamydia, pentru ca ulterior să fie evaluate pentru identificarea bolii inflamatorii pelvine şi pentru a primi un tratament adecvat”, adaugă dr. Istoc, medic specialist obstetrică-ginecologie.
O metodă de a evita apariţia acestei afecţiune este de a prevenii infecţiile cu transmitere sexuală, astfel este indicată folosirea metodelor contraceptive de barieră (prezervativ, diafragmă sau capison cervical, împregnate cu spermicide). De asemenea, este recomandat să se evite contactele sexuale în timpul menstrelor.