Cum poate fi depăşită frigiditatea

Absenţa dorinţei sexuale sau renunţarea la amorul carnal nu înseamnă întotdeauna că o femeie e „frigidă”. Frigiditatea este, mai degrabă, o disfuncţie sexuală, care are o varietate de cauze.

Cuvântul provine din latinescul frigidus, care se traduce prin rece, lipsit de căldură, distant. Pornind de la această semnificaţie, termenul este folosit în continuare, în zilele noastre, pentru a desemna disfuncţia sexuală la femei cu un sens negativ, peiorativ. Femeile care nu sunt interesate de sex sau nu se bucură de el sunt numite „frigide”, ba chiar se sugerează că nu ar fi „femei”. Cei care pretind asta sunt, în general, oameni – mai ales bărbaţi - pe care nu i-a preocupat să afle ce înseamnă frigiditatea şi, în consecinţă, nu ştiu mai nimic despre această disfuncţie sexuală atât de larg răspândită. De aceea, termenul a căpătat conotaţii sexiste şi este evitat de medici, care o numesc „pierderea libidoului” sau „tulburare sexuală”.

Frigiditatea reprezintă adesea o problemă majoră pentru femeile afectate. Multe dintre ele nu ştiu de unde provine frustrarea lor sexuală şi nici că există soluţii pentru a o remedia, odată ce cauzele au fost identificate.

Ce este

Potrivit unor estimări, în Europa mai mult de 30% dintre femei ar fi frigide. Câte dintre acestea suferă însă cu adevărat de această disfuncţie sexuală nu s-a clarificat până acum. De pildă, multe femei se consideră pe ele însele ca fiind frigide atunci când nu sunt capabile să le împlinească partenerilor lor dorinţele sexuale. Dar, în astfel de cazuri, medicii nu consideră că este vorba despre o tulburare, ci mai degrabă despre o problemă personală, care nu poate fi considerată o afecţiune.

Avem într-adevăr de-a face cu o disfuncţie sexuală, numită frigiditate,  când poate fi identificat cel puţin unul dintre următoarele simptome: absenţa dorinţei sexuale, dificultăţi în a obţine excitarea sexuală, chiar şi atunci când femeia şi-o doreşte şi incapacitatea de a ajunge la orgasm.

Neînţelegerile cu partenerul, cauză posibilă

Frigiditatea poate fi declanşată de probleme fizice sau de natură psihologică. Cauzele fizice pot fi tulburări ale echilibrului hormonal, dureri în timpul actului sexual, probleme de circulaţie a sângelui sau efecte secundare ale unor medicamente. De cele mai multe ori, cauzele sunt însă problemele sufleteşti.

Ca în orice aspect legat de sexualitate, şi educaţia are un rol important. De pildă, valorile conservatoare transmise în copilărie pot duce la pierderea libidoului. Acest lucru se întâmplă mai ales atunci când părinţii ne-au învăţat că sexul este ceva imoral. În astfel de cazuri apar sentimente de vină, inhibiţii şi ruşine, care ne afectează dorinţa. Dar şi problemele în relaţia cu partenerul de viaţă pot declanşa frigiditatea. Certurile de zi cu zi, schimbările în relaţia de cuplu sau lipsa de comunicare au un efect negativ asupra vieţii sexuale. Cine nu vorbeşte cu partenerul său despre dorinţele şi nevoile sale ajunge, mai devreme sau mai târziu, într-o etapă în care apare frustrarea. Iar acesta poate fi punctul de pornire al unei tulburări, cum este frigiditatea.

Şi problemele psihice, cum sunt depresia, anxietatea sau experienţele traumatice din trecut pot provoca un blocaj. Studiile arată că stima de sine scăzută, o imagine de sine negativă şi labilitatea psihică se asociază adesea cu o viaţă sexuală percepută ca fiind nesatisfăcătoare. Experienţele traumatizante, cum sunt abuzul sexual sau un viol, reprezintă cele mai grave motive care duc la o tulburare sexuală.

Există soluţii

Dacă frigiditatea are o cauză fizică, medicul ginecolog va reuşi să găsească soluţii, în majoritatea cazurilor. De pildă, femeile care suferă de frigiditate în timpul menopauzei pot lua hormoni care cresc dorinţa sexuală. Un lubrifiant poate fi de ajutor în cazurile de uscăciune vaginală.

Când cauza este de natură psihică, poate fi de ajutor terapia psihologică. În cadrul unor discuţii individuale, dar şi în şedinţe de consiliere de cuplu, terapeutul va încerca să identifice cauzele frigidităţii şi să găsească, împreună cu pacientul său, o soluţie care să îi reechilibreze viaţa sexuală.

Vorbeşte cu partenerul!

Dacă relaţia sexuală a ajuns într-un impas, nu agrava problema cufundându-te în tăcere. Vorbeşte cu el şi încercaţi să vă daţi seama împreună care ar putea fi cauza. Ai griji legate de copii? Sau te afectează stresul de la serviciu? Ori, poate, există o ală problemă nerezolvată? Astfel nu veţi fi tentaţi să atribuiţi pierderea libidoului unor probleme inexistente sau să o puneţi pe seama lipsei de afecţiune a partenerului. Apoi gândiţi-vă la posibile alternative. Aţi putea să faceţi dragoste în continuare, dar într-un mod diferit? Poate o altă abordare ar putea crea intimitatea necesară pentru a depăşi acest impas.