Anorexia sexuală afectează tot mai multe cupluri. Ce este şi cum se manifestă

Anorexia sexuală reprezintă o tulburare care presupune absenţa parţială sau totală a dorinţelor sexuale şi nu este oficial încadrată ca diagnostic în literatura de specialitate. Află din materialul următor cum îţi afectează viaţa de cuplu.

Termenul de „anorexie sexuală“ s-a vehiculat pentru prima dată în anul 1975, însă de-abia în 1997, expertul în adicţie sexuală, dr. Patrick Carnes, l-a adus în atenţia publicului în cartea sa numită „Anorexia sexuală: Depăşirea ostilităţii faţă de sinele sexual“.

Anorexia sexuală, potrivit expertului, este tot o formă de adicţie, deoarece persoana în cauză are o atitudine compulsivă de a evita relaţia sexuală şi tot ceea ce implică aceasta: intimitate fizică şi emoţională, întâlnirile romantice, masturbarea, fanteziile sexuale. Atât femeile, cât şi bărbaţii pot fi anorexici sexual. În general, această tulburare poate fi mult mai problematică atunci când există deja într-o relaţie de cuplu decât în situaţia în care o femeie sau un bărbat este singur/ă.

Are cauze multiple

Anorexia sexuală primară se dezvoltă, adesea, în timpul primelor relaţii romantice. În acest sens, o cauză poate fi dezvoltarea slabă a sistemului reproductiv ce poate provoca lipsa dorinţelor sexuale. Abuzul sexual petrecut în copilărie, tulburările psihiatrice, homosexualitatea reprimată sunt, de asemenea, cauze ale anorexiei sexuale. Victimele abuzurilor sexuale anterioare sau ale respingerii sexuale sunt cel mai adesea afectate. Persoanele care se identifică puternic cu grupuri culturale, sociale sau religioase ce implică rigiditate sau deprivare sexuală expun la dezvoltarea acestei tulburări.

Bolile endocrine, infecţiile urinare şi genitale, problemele cu ejacularea precoce sunt cauzele anorexiei sexuale secundare. Situaţiile de stres, anxietatea sau depresia declanşează absenţa apetitului sexual. Prin urmare, motivele pentru care o persoană evită pe cât posibil relaţia sexuală sunt teama de intimitate, de contact sexual, de plăcere sau de boli cu transmitere sexuală. De altfel, o persoană afectată poate deprinde atitudini negative şi rigide sau prejudecăţi despre sex, despre aspectul corpului, poate simţi ruşine sau dezamăgire cu privire la experienţele sale sexuale.

În ce constă tratamentul

Anorexia sexuală este un simptom al unei deconectări profunde cu sinele şi cu ceilalţi. Prin confruntarea cu cele mai mari temeri ale anorexicilor sexuali legate de apropiere, de vulnerabilitate şi de sexul în sine, aceştia vor putea începe să aibă interacţiuni umane şi relaţii pline de satisfacţii şi de autenticitate, care vor duce la o viaţă fericită şi sănătoasă. Însă pentru a depăşi aceste temeri şi convingeri negative, anorexicii sexuali au nevoie de ajutor de specialitate şi de un loc securizant şi prietenos, cum se întâmplă în cazul şedinţelor de terapie. Un ajutor poate veni din partea unui psihoterapeut de cuplu, sexolog sau în cadrul unei terapii de grup. De altfel, educaţia sexuală poate ajuta un anorexic sexual să se simtă confortabil în ce priveşte intimitatea.

Cum se diferenţiază de libidoul scăzut şi asexualitate

Anorexia sexuală nu are o cauză hormonală, aşa cum se întâmplă atunci când o persoană îşi pierde libidoul sau apetitul sexual. În ultima situaţie, nivelurile de hormoni sexuali (estrogen şi testosteron) scad, astfel că reduc dorinţa sexuală. Aceasta este doar una dintre cauzele care influenţează libidoul. Nu în ultimul rând, asexualitatea este o orientare sexuală, aşa cum este bisexualitatea, homosexualitatea sau heterosexualitatea. Este diferită de anorexia sexuală şi de libidoul scăzut prin simplul fapt că o persoană asexuală experimentează atracţia romantică şi intimitatea, însă fără a avea vreun interes de a întreţine relaţii sexuale cu cealaltă persoană.

Ştiai că...

...un anorexic sexual poate avea şi un comportament autodistructiv pentru a evita sau a limita activitatea sexuală? În 2011, un a arătat că pornografia poate fi asociată cu unele cazuri de anorexie sexuală. Bărbaţii care obişnuiau să se uite la materiale pornografice încă de la 15-17 ani au avut tendinţa de a-şi pierde interesul privind viaţa sexuală.