FAVIO te învaţă cum să faci faţă mâncatului pe fond emoţional când ai probleme cu diabetul (P)
Mâncatul pe fond emoţional este o problemă rar abordată, deşi des întâlnită, care poate conduce, într-un timp foarte scurt, la pierderea motivării, frustrare, lipsă de încredere de sine, iar ulterior, din nou, la mâncat incontrolabil. În special în cazul persoanelor care suferă de diabet şi pentru care alimentaţia poate constitui o cauză constantă de stres, mâncatul compulsiv nu este doar o problemă de motivare; reprezintă, mai degrabă, un cumul de factori.
Primii dintre aceştia sunt factorii biologici care ne situează, ca specie, în urma nivelului de evoluţie al lumii contemporane. Cu alte cuvinte, organismele noastre nu s-au adaptat încă la mediul actual, la stilul de viaţă şi la alimentaţia disponibilă - în mare parte, procesată. Următorul set de factori sunt cei psihologici traduşi prin legătura dintre emoţii şi mâncare. Această legatură a fost fixată încă din primii ani de viaţă când hrana era oferită pentru a ne linişti. Cei din urmă sunt factorii sociali dezvoltaţi prin faptul că am învăţat să asociem mâncarea cu o varietate de experienţe şi momente împărtăşite cu cei din jur şi sărbătorite… tot cu mâncare. Înţelegerea tuturor acestor cauze este primul pas în a face faţă mâncatului pe bază de stres pentru că va diminua sentimentul de vinovăţie provocat de mâncatului compulsiv. Iată alte câteva sfaturi pentru a depăşi cu succes această tulburare:
1. Distincţia între foame şi poftă este foarte importantă, întrucât obişnuim să mâncăm din motive mult mai variate decât foamea. Sărbătorirea unui eveniment important, recompensarea după un efort sau încercarea de distragere de la stres sunt motive iraţionale şi periculoase pentru care mâncam.
2. Lipsa parţială a nutrienţilor din organism este unul din principalele motive care generează sau care poate fi tradusă de către organism într-o senzaţie de foame. Studiile indică faptul că persoanele diagnosticate cu diabet prezintă deficienţe în până la 22 de nutrienţi evaluaţi. Administrarea suplimentelor alimentare, cum sunt multivitaminele FAVIO, furnizează organismului acei micronutrienţi care lipsesc, ajutându-l să facă o distincţie mai clară între foame şi carenţa de vitamine, oferind în acelaşi timp sprijinul de zi cu zi de care o persoana cu diabet are nevoie.
3. Controlul asupra mediului presupune excluderea mâncării nesănătoase din spaţiul în care ne aflăm, anticiparea şi controlarea momentelor de stres şi atenţia sporită la factorii sociali. Aceştia din urmă, aşa cum am menţionat, constituie tendinţa de a mânca mai mult în prezenţa altor persoane, în circumstanţe sociale precum întâlnirile cu prietenii, zilele de naştere, ieşirile în oraş cu colegii de muncă etc. Pentru a reduce acest risc, discutaţi problema cu persoanele apropiate şi cereţi-le ajutorul.
4. Conştientizarea mâncatului pe fond emoţional este un pas important, întrucât acesta se întâmplă de multe ori pe pilot automat. Este o mare diferenţă între a fi conştienţi de actul mâncatului şi a ne bucura cu adevărat de acesta şi a mânca fără să ne dăm seama - cum se întâmplă cu snacks-urile din faţa televizorului sau calculatorului.
5. Privarea de alimentele preferate ne face să punem etichete alimentelor, împărţindu-le mental în bune şi rele, asociindu-le, astfel, cu emoţii. Când mâncarea nu reprezintă o sursă de generare de emoţii (pozitive sau negative) avem un control mai mare asupra ei şi putem lua decizii mai raţionale. În plus, va fi tot mai greu să te privezi de la anumite feluri de mâncare perioade îndelungate prin eforturi foarte mari, iar atunci când vei ceda tentaţiei, sentimentul de frustrare şi de auto-dispreţ va fi proporţional cu efortul anterior depus.
6. Ajutorul apropiaţilor şi/sau specialiştilor este întotdeauna recomandat. Nu dovedeşte un semn de slăbiciune şi de lipsă de motivare, ci, dimpotrivă, unul de maturitate. Mâncatul pe fond emoţional este o problemă greu de depăşit, chiar şi de o persoană care nu are probleme de diabet, iar atunci când scapă de sub control pe perioade îndelungate poate duce la anxietate, la depresii severe sau la luarea în greutate.