De ce să ţinem cont când alegem mierea

Mierea este un aliment cu numeroase beneficii pentru sănătate, de aceea este indicat să o consumăm cât mai des dacă nu suferim de diabet.

Este sursă de vitamine din complexul B, de minerale (potasiu, magneziu), glucide (fructoză, glucoză), enzime (implicate în digestie), amionoacizi şi antioxidanţi. Este un bun laxativ, stimulează imunitatea, tratează durerea de gât, iar studiile au arătat că poate preveni cancerul. Însă, pentru a ne bucura de aceste avantaje, trebuie să consumăm un produs de calitate. Cristalizată sau lichidă? După ce este extrasă, orice miere se prezintă în stare lichidă. După un timp, unele cristalizează, în funcţie de conţinutul de fructoză şi de glucoză. Astfel, o miere lichidă este cea o concentraţie mai mare de fructoză, iar cea care are în componenţă mai multă glucoză zahariseşte mai repede (practic, zaharurile se prezintă sub formă de cristale, nu ca lichid).

De pildă, mierea de salcâm este bogată în fructoză şi rămâne lichidă pe o perioadă lungă, chiar şi 2 ani, spre deosebire de cea de rapiţă, care cristalizează rapid. Zaharisirea este un proces natural, care nu alterează beneficiile nutriţionale.

Dacă preferi mierea cristalizată pentru a o întinde pe pâine, de exemplu, o poţi aduce în stare lichidă printr-o încălzire uşoară, în baie de apă caldă, la temperaturi care să nu depăşească 20 de grade Celsius. Temperaturile mari distrug substanţele benefice, mai mult, eliberează compuşi toxici, motiv pentru care nu trebuie adăugată în ceaiul fierbinte, de pildă.

Majoritatea sortimentelor de miere pe care le găsim pe rafturi sunt pasteurizate, adică sunt tratate la temperaturi foarte mari. Prin acest proces, se elimină drojdiile care produc fermentare, dar sunt distruşi şi unii compuşi benefici. Avantajul este că mierea pasterizată poate fi păstrată mai mult timp, la temperaturi de 20 de grade Celsius.

Dacă preferi mierea nepasteurizată, ţine-o la frigider, pentru că fermentează repede.

Preţul nu este un indicator al calităţii, aşa că nu te amăgi că dacă ai plătit mai mult, automat mierea este autentică. Există mai multe metode la care producătorii recurg pentru a falsifica acest produs.

Astfel, poate fi „îmbogăţită” cu glucoză industrială, cu diverse siropuri (cum ar fi cel de porumb), cu melasă, caramel, aspartam sau zaharină. De asemenea, în miere se pot adăuga substanţe de îngroşare (amidon, gelatină), coloranţi (caramel) şi conservanţi (acid salicilic).

Un alt mod de falsificare este hrănirea albinelor cu zahăr, cu glucoză sau cu siropuri, astfel că mierea nu va mai avea valoarea biologică a celei naturale. Sortimentele falsificate nu au aroma specifică, fac spumă şi nu prezintă impurităţi. În mierea naturală, impurităţile sunt, de fapt, urme foarte fine de polen sau de ceară.

Amestecă mierea cu apă rece; dacă se dizolvă imediat, este foarte probabil să fie contrafăcută.

Mierea poate fi introdusă în alimentaţia copiilor după vârsta de 18 luni. Există cazuri în care ea poate conţine o bacterie periculoasă (Clostridium botulinum), care provoacă botulism, infecţie uneori fatală pentru copii. Este bine de ştiut că pasteurizarea nu distruge această bacterie.

• Alege mierea la borcan. Plasticul poate elibera compuşi toxici.

• Păstrează mierea în locuri răcoroase, fără mirosuri puternice.

• Dacă vrei să înlocuieşti mierea cu zahărul, ţine cont că prima are mai multe calorii. Astfel, o linguriţă de miere conţine 65 de calorii, în timp ce una de zahăr are în jur de 45 de calorii.

Dr. Corina Zugravu,

medic primar Igienă şi Alimentaţie, Institutul de Sănătate Publică, Bucureşti

Numai mierea naturală zahariseşte

Mierea este foarte uşor de falsificat şi este imposibil să ne dăm seama de acest lucru doar uitându-ne la ea. Practic, un simplu ceai de tei, îngroşat cu sirop, poate să treacă drept miere.

Dacă în laborator se pot face unele examene care să arate natura mierii, este tot atât de adevărat că sunt foarte scumpe şi că nimeni nu le face în mod curent. Pentru noi însă, este util să ştim că numai mierea naturală zahariseşte. Niciodată cea falsă. În plus, este indicat să o cumpărăm numai de la producători care au certificate de calitate adecvate sau a căror stupină am văzut-o cu ochii noştri.

Dacă mierea miroase ciudat, a chimicale, nu o consumaţi, pentru că poate avea poluanţi, pesticide sau medicamente cu care a fost tratat stupul.

– aduce beneficii pentru digestie, are acţiune expectorantă. În cantităţile indicate de medic, poate fi consumată şi de diabetici.

– calmează tusea şi tratează insomnia cauzată de nervozitate.

– stimulează apetitul, îmbunătăţeşte digestia şi activitatea inimii.

– tonic fizic şi psihic, reduce colesterolul „rău” şi tratează bronşita.

– combate gripa, anemia şi îmbunătăţeşte circulaţia sangvină.

Pentru a produce 500 g de miere, albinele muncesc 7.000 de ore.