Ce trebuie să ştii despre mâncatul compulsiv

Episoadele de exces alimentar, prin care o persoană compensează stări de disconfort fizic sau emoţional, se pot transforma cu rapiditate într-o tulburare alimentară: mâncatul compulsiv. Deseori când ceva nu merge bine într-una din ariile vieţii, vom încerca să redobândim echilibrul afectiv cu ajutorul mâncării, chiar şi atunci când nu apare senzaţia de foame, devenind apoi copleşiţi de sentimente de vinovăţie sau regret. Aşadar, de ce devine mâncarea aliatul nostru şi când constituie aceasta un pericol?

Nu există o singură cauză care duce la mâncatul excesiv, astfel că în majoritatea cazurilor acesta apare pe fondul mai multor factori combinaţi din următoarele categorii:

aici se încadrează anomaliile biologice precum activitatea anormală a hipotalamusului (regiunea cerebrală care controlează apetitul alimentar) care ar putea transmite în mod eronat mesaje legate de senzaţia de foame sau ale serotoninei, substanţă care are un rol important în păstrarea echilibrului emoţional din viaţa noastră.

presiunea socială asupra oamenilor pentru o siluetă perfectă, prezenta recompensei prin mâncare sau modelul parental defectuos - prezenţa în copilărie a unui regim alimentar nesănătos sau din contră, cazurile în care părinţii impun în mod rigid un stil de viaţă sănătos, ceea ce duce la apariţia dorinţei pentru „fructul interzis”. Toate acestea constituie un prim declanşator încă din copilărie pentru mâncatul compulsiv, afecţiune cu un puternic substrat emoţional.

în cele mai multe cazuri, predispoziţia către mâncatul compulsiv este specifică persoanelor care se confruntă cu stări de dispoziţie negativă, depresie, stres, singurătate sau anxietate. Acestea apelează la mâncare în încercarea de a-şi restabili starea de confort, însă aceasta este doar o soluţie temporară care doar camuflează o problemă fără a oferi rezolvarea.

Dincolo de lipsurile lăsate în buget, cele mai importante urme ale mâncatului compulsiv sunt cele care apar la nivelul corpului fiecărei persoane. O astfel de tulburare nu trebuie ignorată prin justificări superficiale sau scuze, deoarece cu timpul pot conduce la alte probleme mai grave de ordin emoţional, medical şi social. Mâncatul compulsiv poate determina şi apariţia episoadelor de insomnie sau poate sta la baza dezvoltării stărilor de depresie, axietate şi apariţia gândurilor suicidale. De asemenea, odată cu trecerea timpului, această tulburare conduce la obezitate, care la rândul său poate degenera în alte probleme grave precum diabet, hipertensiune şi boli de inimă.

Deşi această tulburare alimentară este adesea confundată cu bulimia, o diferenţă majoră între cele două constă în episoadele de autocompensare ale bulimiei: vărsături, exerciţii fizice în exces sau consumul de laxative.

Manifestările care definesc mâncatul compulsiv sunt uşor de recunoscut:

- Mâncatul necontrolat într-o perioadă scurtă, urmat de sentimentul de lipsă a controlului

- Persoana mănâncă de obicei singură, fiind copleşită de ruşine sau anxietate

- Acestea episoade de mâncat compulsiv au o frecvenţă de minimum 2 zile / săptămână