Ce este anxietatea de separare. Psihologul explică

Anxietatea de separare este, din păcate, un factor din ce în ce mai prezent în societatea zilelor noastre. De la copii la adulți, se observă o tendință de a deveni dependent de anumiți stimuli. Fie că este vorba de telefonul mobil, fie că ne referim la o persoană de atașament, mecanismul este același. Odată ce individul nu mai poate funcționa în absența obiectului de atașament, releția devine una de dependență.

Ce este anxietatea?

Anxietatea este un răspuns firesc la stres și la anticiparea viitorului, iar, până la un anumit nivel, anxietatea ajută individul să funcționeze. Dar ce ne facem atunci când viitorul anticipat are cele mai sumbre valențe posibile, iar în interiorul creierului se eliberează cantități anormal de mari de neurotransmițători, printre care norepinefrina, care se ocupă de stările de fight or flight?  În acele situații, se poate vorbi de răspunsuri vizibile ale mușchilor, ca răspuns la stimularea neuronală.

Anxietatea apare mai ales în situațiile care ne scot din zona de confort, care ne pun la încercare reziliența, dar și creativitatea. Legătura dintre dependență și anxietate constă tocmai în starea care se declanșează ca urmare a ruperii unei legături. Această legătură este numită dependență, iar efectele ei pot fi devastatoare.

Dependența se referă doar la consumul de substanțe?

Așa cum a fost menționat la începutul articolului, obiectul dependenței poate avea absolut orice natură. Chiar dacă dependența începe ca o nevoie care trebuie satisfăcută, ea poate evolua în mecanisme dezadaptative.

Acesta este și cazul anxietății de separare. De regulă, dependența față de figura de atașament se declanșează în copilăria mică (1-3 ani), iar obiectul atașamentului este figura maternă (aici, este vorba despre un caz ideal, în care părinții sunt prezenți în viața copilului). De asemenea, anxietatea de separare se poate mqanifesta și atunci când atașamentul primar nu se consumă la momentul potrivit.

 În aceste cazuri, sentimentele pe care copilul devenit adult ar fi trebuit să le descarce în relația cu o figură de atașament, sunt integrate și păstrate până când apare o persoană care întrunește calitățile pentru ca individul să-și proiecteze sentimentele. Acum, dependența se sedimentează mult mai rapid, iar o posibilă despărțire devine de neconceput.

Acesta este momentul când anxietatea de separare își face simțită prezența. Gândurile intruzive legate de evenimente care i-ar putea separa pe cei doi se accentuează, iar dorința de a-l acapara pe celălalt devine incontrolabilă.

De aceea, de multe ori, odată ajunși în această etapă, rănesc persoanele din jurul lor, inconștient, dorindu-și să aibă totul sub control.

Text scris de Sima Simina-Maria, psiholog