VIDEO: Opţiuni de tratament în cazul fibromului uterin

Fibromul uterin este una dintre cele mai întâlnite afecţiuni genitale cu care se confruntă femeile. Cunoscută şi sub denumirea de ,,pietre ale uterului”, fibromul uterin este o tumoră benignă (necanceroasă) care se dezvoltă pe ţesutul muscular al uterului, în special pe pereţii exteriori sau interiori ai acestuia, punând presiune pe organele din jur şi generând o durere imensă.

Conform Colegiului American de Obstetrică şi Ginecologie, aproape 40% dintre femeile cu vârsta până la 35 de ani dezvoltă un fibrom uterin, iar procentul creşte odată cu înaintarea în vârstă, astfel încât aproape 70% dintre femeile cu vârsta de 50 de ani sunt diagnosticate cu această problemă.

,,Fibromul uterin este mai mult decât o patologie întâlnită des în rândul femeilor, ajunge să afecteze starea pacientei la nivel emoţional, psihologic şi, chiar, familial. Lipsa informării suficiente, dar şi tendinţa de a ignora chiar şi cele mai mici simptome, determină un comportament iraţional, de cele mai multe ori femeile ajungând la medic într-o stare gravă”, a precizat Ruxandra Dumitrescu, medic primar obstetrică ginecologie în cadrul Clinicii Fertilia din Bucureşti. Sângerările menstruale abundente, simptom al bolii

În general, manifestările fibromului uterin sunt foarte variate, întrucât depind de numărul, de mărimea şi, în special, de localizarea acestuia. Există trei tipuri diferite de fibroame uterine:

• fibromul submucos – care se dezvoltă în cavitatea interioară a uterului, sub mucoasa acestuia şi generează sângerări prelungite, menstruaţii neregulate, fiind o adevărată problemă, în special, pentru femeile care doresc o sarcină;

• fibromul subseros – dezvoltat sub învelişul extern al uterului şi responsabil pentru compresiunea pe vezica urinară sau atunci când este localizat în spatele uterului, poate determina constipaţie sau dureri de spate;

• fibromul intramural – este cel mai frecvent tip de fibrom uterin şi se dezvoltă în peretele uterin;

• fibromul pediculat – prezintă o tulpină şi poate creşte atât în interiorul uterului, cât şi în exteriorul acestuia.

Pacientele diagnosticate cu fibrom uterin asimptomatic pot trăi cu acesta fără a avea nevoie de tratament, însă cele care prezintă fibrom uterin simptomatic prezintă o serie de manifestări specifice. Printre acestea se numără: sângerările menstruale abundente, prelungirea ciclului menstrual şi instalarea anemiei datorită numărului scăzut de globule roşii, sângerări înainte şi după menstruaţie sau chiar între menstre.

Unele femei care suferă de fibrom au dureri sau senzaţia de presiune pelvină, disconfort abdominal sau partea superioară a spatelui, dureri în timpul actului sexual, blocaj uretal, urmat de blocajul renal, dificultăţi în tranzitul intestinal. În plus, prezenţa unui fibrom uterin poate cauza infertilitate. Odată resimţite aceste simptome, specialiştii recomandă consultul medical, mai ales că doar în urma lui se poate determina diagnosticul şi începerea tratamentului sau posibilitatea de extirpare a fibromului.

Anual sunt efectuate aproximativ 200.000 de histerectomii, însă o soluţie optimă, în prezent, pentru femei este operaţia laparoscopica, care are numeroase avantaje faţă de cea clasică.

De regulă, histerectomia totală sau sub-totală are un puternic impact psihologic asupra pacientei, întrucât pierderea uterului şi, implicit, lipsa menstruaţiei determină apariţia lipsei de încredere în sine şi a sentimentului de feminitate.

În majoritatea cazurilor, cel mai frecvent simptom post-operatoriu este depresia, cauzată de pierderea uterului şi schimbarea stilului de viaţă, iar în cazul pacientelor tinere care îşi doresc copii, incapacitatea de a rămâne însărcinată.

O altă metodă de tratament indicată în fibromul uterin este şi operaţia laparoscopică, soluţie optimă pentru pacientele care doresc conservarea uterului. Intervenţia laparoscopică nu necesită o incizie abdominala mare, precum în cazul histerectomiei, dimpotrivă sunt efectuate incizii sub 1cm fiecare, prin care se introduc pense fine şi sistemul optic, astfel încât imaginile sunt urmărite pe monitor.

Şi în cazul operaţiei laparoscopice este necesară anestezia totală, însă datorită inciziilor mici, recuperarea post-operatorie este mult mai rapidă, iar externarea se face la 24 de ore după operaţie, spre deosebire de operaţia clasică, unde recuperarea este între 7 şi 10 zile.

Astfel, pacienta îşi poate relua rapid funcţiile normale renale şi intestinale, iar din punct de vedere estetic, inciziile minine devin invizibile la scurt timp.

Mai mult decât atât, opţiunea operaţiei laparoscopice ajuta pacientele atât la nivel emoţional, cât şi psihologic, întrucât acestea nu sunt supuse şocului lipsei uterului şi a menstruaţiei. De asemenea, în cazul femeilor care îşi doresc să rămână însărcinate şansele sunt favorabile.