VIDEO Operaţii moderne pentru hernia inghinală

Tratamentul laparoscopic reduce recidiva

În hernia inghinală, medicii recomandă operaţia chiar în fază incipientă, pentru a evita complicaţii precum strangularea şi peritonita. Există două tipuri de operaţii în hernia inghinală: cea clasică (cu „tăietură“) şi cea laparoscopică, aceasta din urmă fiind de preferat, pentru că reduce semnificativ riscul de recidivă, estimat la 1%. În cadrul intervenţiei laparoscopice, durerile postoperatorii se reduc, fiind aproape inexistente la unii pacienţi, recuperarea este mai rapidă, iar revenirea la serviciu se poate face chiar la câteva zile.

Se foloseşte o plasă din polipropilenă (o ţesătură sintetică, tolerată de organism), care întăreşte peretele abdominal şi împiedică stricarea suturii şi ieşirea herniei. Plasa textilă se introduce în grosimea peretelui abdominal pentru a acoperi zona afectată. „Procedurile care folosesc plasa chirurgicală s-au impus ca având cea mai mică rată de recidivă şi cele mai puţine complicaţii. Practic, nu se mai acceptă astăzi repararea unei hernii inghinale fără a întări peretele abdominal cu plasă“, explică medicul primar chirurgie generală Teodor Buliga.

Pacienţii operaţi cu anestezie locală pot fi externaţi în aceeaşi zi. Cei cu alt tip de anestezie (rahidiană sau generală) necesită supraveghere 24 de ore. Nu este nevoie de un regim alimentar special post-operator, dar eforturile fizice vor fi evitate timp de 6 luni. Preţul unei operaţii clasice este de aproximativ 800 de euro, iar al celei laparoscopice, între 960 şi 1.800 de euro. De ce apare

Să ne imaginăm cavitatea abdominală ca fiind asemănătoare unui balon, care, din loc în loc, are nişte puncte cu rezistenţă scăzută. Acestea sunt punctele herniare, predispuse la apariţia herniei. Dacă umflăm balonul, sub presiune, la nivelul punctelor slabe vor apărea nişte umflături.

Ele sunt cauzate astfel de orice dezechilibru între presiunea exercitată pe peretele abdominal şi rezistenţa acestuia. Punctele herniare sunt, de cele mai multe ori, congenitale sau dobândite (de pildă, în urma unor cure drastice de slăbire sau din cauza musculaturii solicitate în mod repetat).

„Odată cu vârsta sau în situaţiile de eforturi fizice mari, constipaţie, dificultăţi la urinare cauzate de un adenom de prostată, pereţii canalului inghinal îşi pierd trăinicia, favorizând apariţia herniei“, spune medicul Teodor Buliga.

În fază incipientă, umflătura este mică şi se retrage în poziţie orizontală sau împinsă la loc cu mâna. Când evoluează, rămâne vizibilă în permanenţă. „Iniţial predomină manifestările locale, adică durere la mers, după efort sau tuse prelungită.

Cu timpul, organul herniat nu mai revine în abdomen şi apar dureri în capul pieptului, greţuri sau chiar vărsături, constipaţie, urinări frecvente ori dificile“, explică medicul Buliga. Simpla examinare a pacientului este suficientă în multe cazuri pentru punerea diagnosticului. Dar, în alte situaţii, examenul clinic poate fi neconcludent, caz în care se apelează la o ecografie de părţi moi.

În România, plasele chirurgicale au fost privite cu reticenţă. S-a spus că organismul nu le tolerează, dar studii efectuate de-a lungul vremii au demonstrat contrariul.

Respingerea plasei chirurgicale a fost confundată adesea cu infecţia pe proteză, numită supuraţie. Specialiştii au demonstrat că procesul integrării plasei chirurgicale în ţesuturile organismului presupune cicatrizare la locul de plasare a protezei. Un alt mit despre plasele chirurgicale ar fi că sunt cancerigene, însă nu există dovezi care să susţină această afirmaţie.

„În experienţa de peste 50 de ani de utilizare a acestor materiale la oameni, nu s-a descris niciun caz de cancer în relaţie cu folosirea lor”, afirmă conf. dr. Ion Daniel, medic primar în chirurgie generală şi şeful Clinicii de Chirurgie III din cadrul Spitalului Universitar de Urgenţă din Bucureşti.

Şi la copii, hernia inghinală trebuie corectată chirurgical, chiar dacă nu este dureroasă, întrucât riscul de strangulare este mult mai mare decât la adulţi. Simptomul principal este umflătură în zona inghinală, care apare în special atunci când copilul plânge sau se mişcă.

Senzaţiile de greaţă şi de vomă, plânsul şi lipsa poftei de mâncare se manifestă atunci când intestinele rămân blocate în fisură.

...primele tentative de tratament ale herniei inghinale datează din antichitate? Unul eficient a apărut însă în secolul 19, când chirurgul italian Eduardo Bassini a creat un procedeu care îi purta numele. Mai târziu, chirurgul american Irving L. Lichtenstein a pus bazele tratamentului modern, cel cu plasă chirurgicală, care diminuează riscul recidivei.

Doctor Click! Sănătate vă sfătuieşte

Dr. Teodor Buliga

Medic primar chirurgie generală, Clinica Sanador

Hernia trebuie operată cât mai devreme

La adult, hernia inghinală nu se remite fără tratament chirurgical. Din contră, ea evoluează permanent, sporindu-şi dimensiunile. Purtarea diferitelor centuri nu ajută cu nimic la încetinirea progresiei bolii, ba chiar poate favoriza lezarea intestinelor din interiorul sacului herniar. Pentru că orice hernie creşte în timp şi se poate agrava cu o ştrangulare, este bine ca ea să fie operată cât mai devreme, mai ales că procedeele moderne de tratament asigură o vindecare rapidă şi cu risc de recidivă foarte mic.