VIDEO: Ce presupune recuperarea după AVC

În 70% din cazuri, persoanele care au suferit un AVC se pot recupera aproape în întregime. Recuperarea este strict individualizată, adaptată particularităţilor fiecărui pacient şi este stabilită de medicul specialist de recuperare medicală.

În principal, programele se bazează pe kinetoterapie, masaj, la care se pot adăuga proceduri de electroterapie şi termoterapie, dar şi psihoterapie, logopedie şi terapie ocupaţională (ergoterapie).

Ne-a răspuns la întrebări legate de acest subiect prof. dr. Adriana Nica, medic primar recuperare medicală, şef clinică Universitară de Recuperare Medicală la Institutul Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie, Bucureşti. Ce presupune recuperarea după un accident vascular? Care sunt etapele?

Recuperarea medicală are ca obiectiv central al programului terapeutic ameliorarea nivelului funcţional locomotor şi a calităţii vieţii. Fiind o specialitate de tip clinic, dar şi funcţional, se impune iniţial evaluarea clinico-funcţională a pacientului şi analiza riguroasă a problemelor de sănătate de fundal.

În urma evaluarii, se evidenţiază gradul de dependenţă fizic, gradul de comunicare şi riscul legat de prezenţa unor patologii ce se pot decompensa în perioada de recuperare. Aceste elemente dictează obiectivele programelor de recuperare.

Cand trebuie începută?

Acest moment ar trebui să se desfăşoare în faza subacută, la circa 3 săptămâni după instituirea tratamentului specific neurologic şi stabilizarea bolnavului. Pasul următor înseamnă aplicarea unui program complex terapeutic de tip farmacologic şi non-famacologic, alcătuit din mai multe categorii de terapii fizicale (de tip pasiv sau activ).

Dintre acestea, programul de kinetoterapie reprezintă poziţia-cheie în refacerea nivelului funcţional de etapă. După accidentul vascular cerebral, pacientul internat iniţial în neurologie, neurochirurgie, unităţi sanitare specializate sau cardiologie, este dirijat către recuperare medicală şi monitorizat în echipă împreună cu medicul de familie.

Când se pot observa primele rezultate?

Primele rezultate cu caracter funcţional depind de forma şi gravitatea iniţială a AVC, cât şi de starea cardiovasculară şi de asocierile patologice de fundal. Unele rezultate se remarcă de la prima secvenţă de recuperare, atât pacientul cât şi familia înregistrând achiziţii în plan motor privind mobilizarea pacientului în pat, echilibrul şi stabilitatea la marginea patului, uneori achiziţii privind verticalizarea şi ameliorarea nivelului cognitiv comportamental.

Ce sfaturi aveţi pentru familiile pacienţilor care au suferit un AVC?

Vorbim de pacienţi dependenţi de familie, cu probleme de locomoţie, gestualitate şi dificultate relaţională. Iniţierea programului de recuperare înseamnă implicarea familiei şi a cercului de prieteni ai pacientului, iar perspectiva înseamnă un program eşalonat continuu şi încărcat progresiv, de circa 1-2 ani.

Din fază cronică, pacientul revine în recuperare pentru eventuale acutizari sau evaluare de etapă, având în spate suportul familiei. Fără a continua, la domiciliu, programul de recuperare iniţiat (pe care şi familia trebuie să-l cunoască), atât în fază subacută, cât şi în diverse etape ale fazei cronice, pacientul nu obţine rezultate favorabile.

În acelaşi timp, familiei îi revine rolul de a respecta regulile de dietă şi alimentaţie, de igienă personală, de administrare a terapiei farmacologice după indicaţiile medicului specialist, de a-l susţine şi ajuta pe bolnav în desfăşurarea zilnică a programului de kinetoterapie.

Suportul gândirii pozitive trebuie să asocieze permanent ideea că fiecare dintre noi este necasar pentru cei din jur, că lecţia de demnitate şi solidaritate trebuie înţeleasă până la şi prin programe care înseamnă recreere şi revenirea în societate.

Liliana Stanciu, logoped

Pacienţii pot uita numele unor lucruri

Terapia pentru AVC este mult asemănătoare cu cea de învăţare a limbajului la hipoacuzici (slăbirea acuităţii auzului, surditate). Ea constă în învăţarea pacientului să emită corect literele sau, în cel mai fericit caz, litera pe care a uitat să o pronunţe. De regulă, pacientul uită denumirea unor lucruri. De exemplu, o doamnă nu mai ştia cum se spune la frigider.

După 3 şedinţe logopedice, a învăţat cuvântul frigider, pe care-l asocia cu imaginea obiectului, dar acum, multe dintre imaginile anterioare - aragaz, hotă, masă - deveniseră şi ele tot frigider. Reînvăţarea unui cuvânt poate duce la aşa ceva. În cazurile întâlnite de mine, recuperarea nu a depăşit niciodată 90% în ceea ce priveşte limbajul.

Cu cât AVC se produce la o vârstă mai înaintată, cu atât pacientul nu mai investeşte în el, adică nu mai vine la logopezi să se trateze sau vine 2-3 ore. Din păcate, şi recuperarea lor este practic ştiută din start, adică zero. Terapia de recuperare durează 2-3 ani, la nivel de 2-3 şedinţe pe săptămână. Astfel, rezultatele apar, dar nu 100%.

Dacă atacul cerebral este uşor, atunci lucrurile se pot schimba. Depinde foarte mult de pacient, de modul său de recuperare, de motivaţia acestuia şi de suportul familiei.