Toxina botulinică are şi utilizări medicale

Toxina botulinică, o proteină produsă de bacteria Clostridium botulinum, este un agent paralizant neuromuscular. Ea blochează acţiunea nervilor responsabili de activitatea musculară şi ajută la relaxarea muşchilor aflaţi în contracţie. De aceea, este utilizată mai ales pentru a trata tulburările cauzate de anumite spasme musculare. Principalele indicaţii Iată care sunt afecţiunile în care medicii au folosit deja cu succes toxina botulinică:

- blefarospasmul, o boală care afectează pleoapele. Acestea nu mai pot rămâne deschise, din cauza spasmului unui muşchi al ochiului;

- Strabismul (privirea încrucişată) – lipsa de paralelism a axei ochilor;

- distonia cervicală, cunoscută şi sub numele de torticollis spasmodic, o tulburare care duce la rigiditatea muşchilor gâtului;

- spasticitatea focală, cum este spasmul muscular al braţelor după un accident vascular cerebral sau din cauza sclerozei multiple, a paraliziei cerebrale sau a unui traumatism cranian;

- hiperhidroza (transpiraţia excesivă)

- migrena cronică, diagnostic care se pune când pacientul este afectat de migrenă timp de 15 zile sau mai mult în fiecare lună, iar aceasta durează mai multe ore;

- vezica hiperactivă (nevoia frecventă de a urina) - când medicamentele nu sunt eficiente sau sunt prost tolerate;

- incontinenţa urinară provocată de o afecţiune a sistemului nervos, cum este scleroza multiplă sau leziuni ale măduvei spinării, atunci când alte medicamente nu mai au efect;

- tremorul;

- hipersalivaţia (secreţia excesivă de salivă).

Toxina botulinică este injectată intramuscular sau subcutanat (pentru hiperhidroză). Când este indicată pentru a trata tulburările ochiului, medicamentul este injectat în muşchi sau în ţesutul din jurul ochiului. Doza necesară depinde de tulburarea tratată şi diferă de la un pacient la altul, în funcţie de greutatea corporală, de starea sănătăţii acestuia şi de alte medicamente care îi sunt prescrise. Odată început tratamentul, acesta trebuie finalizat fără întreruperi. În multe cazuri, se recomandă şi monitorizarea pacientului după încheierea terapiei.

Pentru că toxina botulinică se injectează, poate să existe riscul unei sângerări uşoare sau a unei infecţii. Alte riscuri depind de boala pentru care este administrată şi de locul unde se injectează. Astfel: umflarea pleoapelor (în cazul blefarospasmului), în cazul strabismului - ameţeli, dureri de cap, căderea pleoapei superioare, sângerare sub ochi, diplopie, vedere înceţoşată (în strabism), dificultatea de a ţine capul drept, slăbiciune localizată sau generalizată, greaţă (în cazul distoniei cervicale). Medicul trebuie anunţat de orice efect advers apărut.

Toxina botulinică nu trebuie utilizată dacă pacientul suferă de: hipersensibilitate sau alergie la toxina botulinică sau la oricare dintre componentele acestui medicament; o infecţie în zona în care se va injecta; o tulburare generalizată a activităţii musculare, cum este miastenia gravis (slăbiciune musculară severă) sau sindromul Eaton Lambert; o infecţie urinară sau are antecedente de infecţii frecvente ale tractului urinar, atunci când este utilizată pentru a trata problemele de funcţionare a vezicii urinare.

...injecţiile cu toxina botulinică au efect antidepresiv?