Sfatul specialistului: cum se depistează şi tratează hernia de disc

Hernia de disc reprezintă alunecarea unei părţi a discului intervertebral de la locul său şi migrarea spre canalul spinal. Acest lucru se întâmplă când inelul fibros se rupe şi permite astfel nucleului pulpos să alunece în canalul spinal unde apasă pe rădăcinile nervoase determinând apariţia simptomatologiei.

„Hernia de disc lombară apare îneosebi în urma unor eforturi fizice intense, ridicari de greutăţi, traumatisme sau microtraumatisme din cadrul unor profesii care impun efectuarea unor activităţi fizice foarte intense sau la indivizii care stau mult pe scaun. Manifestarea clinică specifică a herniei de disc lombare este reprezentată de lombosciatică, durerea de spate care iradiază pe unul sau ambele membre inferioare. Hernia de disc lombară, anume durerea de spate care iradiază unul din membrele inferioare, se mai poate manifesta şi prin alte moduri“, explică dr. Claudiu Matei, medic primar neurochirurgie, şeful secţiei de Neurochirugie a Spitalului European Polisano, Sibiu.

Obezitatea poate creşte riscul de hernie de disc

Printre factorii care favorizează apariţia herniei de disc se numără modificările degenerative care apar pe măsură ce persoana înaintează în vârstă, activitatea fizică intensă, obezitatea, dar şi fumatul.

De asemenea, boala mai poate apărea şi ca urmare a sedentarismul, a malfomaţiile congenitale şi a factorul genetic. Dintre toate tipurile de herniei de disc, cele localizate la nivel lombar (partea de jos a coloanei vertebrale) sunt mai des diagnosticate (în aproape 90% dintre cazuri, în timp ce herniile cervicale în 8-9% din cazuri, iar cele toracale în proporţie de 1-2%

Medicul poate suspecta că pacientul suferă de hernie de disc dacă acesta a suferit traumatisme recente, dacă are o profesie cu risc, dar şi dacă în familia sa există astfel de afecţiuni. Pentru stabilirea unui diagnostic cu certitudine pot fi indicate radiografii, rezonanţă magnetică, computer tomografic sau mielografie.

, adaugă neurochirurgul Claudiu Matei.

În funcţie de localizarea herniei, de tipul acesteia, dar şi de stadiul bolii, medicul poate recomanda tratamentul. În unele situaţii, terapia presupune îmbinarea mai multor specialităţi medicale: medicina de familie, medicina internă, balneofizioterapia, ortopedia, neurologia şi neurochirurgia. Scopul tratamentului este reprezentat de ameliorarea durerii şi oprirea evoluţiei a procesului etipatogenic.

„Tratamentul conservator este reprezentat de repausul relativ (cu evitarea eforturilor fizice mari, a ridicării de greutăţi, a mişcărilor bruşte / tratament medicamentos care include antialgice, antiinflamatorii nesteroidiene, antiinflamatorii steroidiene), de infiltraţiile epidurale, periradiculare, periarticulare, dar şi de aplicaţiile locale de căldură sub diferite forme (purtarea unei centuri sau corset lombar poate fi utilă uneori pentru o scurtă perioadă de 2-3 zile)“, spune medicul neurochirurg.

Spre deosebire de tratamentul conservator, cele chirurgical se recomandă când există un deficit neurologic progresiv, când există afectare pluriradiculară - în cadrul sindromului de „coadă de cal“ (care include tulburări sfincteriene, deficite motorii şi de sensibilitate de diferite grade) sau când tratamentul conservator este ineficient..

- discectomia standard reprezintă procedeul de îndepărtare a unui fragment discal herniat şi se realizează sub anestezie generală, iar pacientul rămâne internat în spital 3-4 zile sau până când starea de sănătate permite externarea;

- microdiscectomia este similară intervenţiei standard, dar se utilizează microscopul operator şi instrumente de microchirugie, ceea ce permite realizarea unor aborduri miniminvazive, care favorizează recuperarea rapidă a pacientului;

- nucleoplastia este o alternativă terapeutică pentru pacienţii cu hernii de disc fără fragmente libere detaşate, la care tratamentul conservator a fost ineficient. Printr-o canulă, sub control radilogic se introduce o sondă specială în discul intervetebral prin care se înlătură minime fragmente discale fapt care va reduce presiunea din disc eliberând rădăcina nervoasă de presiune;

- decompresiunea laser reprezintă introducerea unui ac prin care se pune o fibră laser la nivelul discului intervertebral şi se procedează la „coagularea“ centrului discului (poate fi asociată cu endoscopia);

- discectomia lombară endoscopică se referă la procedeul intradiscal indicat pentru herniile de disc nemigrate;

- chemonucleoliza – este o procedură ce presupune injectarea unei enzime (chimopapaina) în discul herniat cu scopul de a-l dizolva. În anumite situaţii chemonucleoliza poate reprezenta o alternativă lzsa discectomie.