«De ce e atât de greu să mă las de fumat?»

Cel mai bun lucru pe care îl pot face fumătorii pentru sănătatea lor şi a celorlalţi este, desigur, să se lase de ţigări. Pentru acest lucru, persoana în cauză trebuie să conştientizeze singură importanţa „eliberării” de acest obicei şi să creadă cu putere că va reuşi să-şi atingă scopul propus. Cât de periculos este sevrajul Una dintre cele mai eficiente metode de a renunţa la fumat este oprirea bruscă, într-un moment ales. În acest caz, este foarte probabil să apară sindromul de sevraj, manifestat la unii mai discret, iar la alţii mai brutal. Acesta include nevoia imperioasă de a fuma, dureri de cap şi nelinişte.

„Din fericire, există astăzi metode foarte eficace de combatere a sindromului de sevraj. E inutil să suferiţi în tăcere de unul singur, riscând să vă aprindeţi o ţigară ca să faceţi faţă: cereţi sfatul medicului. Pe lângă recomandările lui, încercaţi să vă amintiţi 2 lucruri: mai întâi că sevrajul, chiar dacă e neplăcut, nu este în sine periculos pentru sănătate, (ba din contră, din primele 24 de ore fără ţigări, toate organele vor fi mai bine oxigenate şi hrănite) şi scade deja riscul de boli şi moarte. Apoi că, oricât de greu ar fi sevrajul, simptomele lui sunt incomparabil mai uşoare decât cele care pot apărea la un moment dat în cazul în care continuaţi să fumaţi. Iar beneficiile sunt enorme”, afirmă medicul psihiatru Vlad Stroescu.

Dată fiind asocierea cu numeroase boli, fumătorii trebuie să fie mai atenţi cu monitorizarea sănătăţii. „Fumatul este implicat în creşterea incidenţei unei game foarte largi de afecţiuni: boli pulmonare, cardio-vasculare, hematologice, alergice, oncologice, neurologice, metabolice, obstetricale etc. În funcţie de patologia prezentă sau suspicionată, se vor indica analize şi investigaţii specific fiecărui caz în parte.

Se poate afla care este vârsta reală a plămânilor în doar câteva secunde, cu ajutorul spirometriei. Analiza măsoară capacitatea respiratorie, mai exact, cantitatea de aer inspirată şi expirată, precum şi timpul inspiraţiei şi expiraţiei. Testul este uşor şi nedureros: persoana trebuie să respire cu putere printr-un tub de cauciuc legat la un aparat numit spirometru. Analiza este utilă pentru depistarea BPOC. De asemenea, radiografia ajută la diagnosticarea tumorilor la nivelul plămânilor.

1. Fixează-ţi o dată când urmează să te laşi de ţigări şi respect-o.

2. După ce te-ai decis să renunţi la fumat, impune-ţi să rezişti tentaţiei de a reaprinde o ţigară.

3. Aruncă-ţi eventualele ţigări rămase, brichetele şi scrumierele.

4. Scrie pe o listă care sunt riscurile fumatului şi beneficiile renunţării la ţigări şi păstreaz-o la vedere.

5. În cazul în care ai avut o perioadă de cumpănă şi te-ai reapucat de fumat, nu fi descurajat. „Şi în recăderi există o lecţie de învăţat şi vei ieşi mai puternic şi mai înţelept din situaţie”, afirmă medicul psihiatru Vlad Stroescu.

6. Cereţi-le celor din familie/anturaj să nu fumeze în prezenţa ta şi evită locurile în care se fumează.

7. Anunţă-ţi apropiaţii că te-ai lăsat de fumat şi cere-le sprijinul.

8. Schimbă-ţi rutina în ceea ce priveşte locurile sau situaţiile asociate fumatului.

9. În momentul în care simţi nevoia imperioasă de a fuma, ocupă-ţi timpul cu diverse activităţi care să-ţi distragă atenţia: mestecă gumă, bea apă, spală-te pe mâini, plimbă-te. Dorinţa arzătoare de a fuma nu durează, în general, decât 5 minute.

10. Spune-ţi în permanenţă că, indiferent de cât de grele sunt stările prin care treci acum, merită tot efortul în ceea ce priveşte avantajele pentru sănătate.

Fumatul este o tulburare psihică, din capitolul celor legate de substanţe de abuz. Recunoaşterea acestui lucru este primul pas, al doilea fiind hotărârea în sine.

Este bine să-ţi aduci aminte că nu trebuie în niciun caz să fii singur în acest demers. Conceptul „prin propria voinţă” adesea duce la recăderi şi la frustrare. Astăzi există metode eficace de suport şi dovada unui caracter puternic e tocmai să faci tot ce trebuie ca să reuşeşti, chiar dacă asta poate însemna să mergi la medic şi uneori să iei un tratament timp de câteva luni.

Medicii de familie ar trebui să fie suficient de pregătiţi şi informaţi ca să vă poată sfătui. În România, medicii pneumologi sunt, de asemenea, în primul rând al luptei împotriva dependenţei de tutun.