Cum se poate trata fibromul uterin
Deşi embolizarea are potenţial de tratare a peste 90% dintre cazurile de fibrom uterin, în momentul de faţă această metodă terapeutică este practicată în doar 2% din cazuri!
Explicaţia este simplă: în România se optează pentru abordarea clasică în detrimentul chirurgiei laparoscopice deoarece nu avem cadre medicale pregătite în acest sens şi nici echipamentele necesare.
Acestor două elemente li se mai adaugă şi lipsa de comunicare şi de informare a pacientului – acesta neştiind de cele mai multe ori de existenţa şi a altor metode terapeutice mult mai puţin invazive şi cu posibilitatea menţinerii fertilităţii!
Cu toate acestea, România se plasează pe primul loc în Europa, prin intermediul Centrelor de Excelenţă ARES, ca experienţă şi număr de cazuri tratate minim invaziv, cu aproximativ 500 de intervenţii pe an. Există un singur alt spital în Europa, în Paris, care se poate compara cu noi.
Histerectomia reprezintă îndepărtarea pe cale chirurgicală a uterului, fapt ce exclude din start orice posibilitate de sarcină ulterioară a pacientei.
Miomectomia reprezintă înlăturarea chirurgicală a fibromului uterin cu menţinerea uterului. Aceasta nu rezolvă însă cazurile de polifibromatoză, fiind imposibilă îndepărtarea tuturor fibroamelor simultan cu reconstruirea uterului astfel încât acesta să îşi păstreze fertilitatea. De asemenea, în cazul miomectomiei rata de recidivă este destul de mare, de 25-60%.
Embolizarea este terapia de primă intervenţie în fibromatoza uterină deoarece: este minim invazivă, nu presupune anestezie sau incizii, implică o recuperare de câteva zile, o spitalizare de 24 de ore şi, poate cel mai important aspect, păstrarea integrităţii anatomice şi menţinerea funcţiei reproducătoare.
„Embolizarea presupune întreruperea cu sânge a fibroamelor prin metode ce ţin de radiologia intervenţională. Aceasta presupune injectarea de material emboligen în arterele ce asigură “hrănirea” cu sânge a fibroamelor. Anestezia este doar locală şi presupune injectare de soluţie cu Xilină la locul puncţiei; pacienta poate pleca din spital în 24 de ore de la intervenţie”, a explicat dr. Rareş Nechifor, medic primar radiolog cu competenţă în radiologie intervenţională, în cadrul Centrelor de Excelenţă ARES.
Ce condiţii trebuie să întrunească pacientele care apelează la embolizare? Acestea nu trebuie să depăşească 50 de ani, nu se află în menopauză, nu sunt însărcinate şi uterul per ansamblu nu depăşeşte 20 cm.
În prezent, în România, cea mai frecventă metodă terapeutică este histerectomia, intervenţie chirurgicală clasică ce presupune extirparea uterului. Aceasta este cea mai răspândită deşi nu reprezintă cea mai bună soluţie ci este cea mai simplă!
Deşi în ultimii 10 ani numărul de histerectomii – îndepărtarea fibromului uterin împrună cu uterul, a scăzut constant, pe măsură ce pacientele au realizat că au dreptul la o informare completă şi corectă, precum şi la propria alegere, histerectomia a rămas încă principala metodă terapeutică, urmată de miomectomie şi embolizare.
Depistarea fibromului uterin este posibilă uneori şi prin control clinic (tuseu vaginal), dar recomandarea este aceea de efectuare a unei ecografii abdominale, transvaginale sau a unui RMN pelvin pentru confirmarea prezenţei, numărului, dimensiunilor, poziţiei şi gradului de vascularizatie a formaţiunilor.
Nu este indicată efectuarea de CT abdominal - investigaţia nu este relevantă în cazul fibromului uterin, iar în plus, doza de radiaţii primită în timpul ei nu este una de neglijat.
Unul din patru cazuri de fibrom uterin este simptomatic, manifestându-se prin sângerări semnificative atât în timpul menstruaţiei cât şi între menstre, ce în timp duc la scăderea nivelului de hemoglobină din sânge şi ulterior chiar la instalarea anemiei.
Infertilitatea este o altă consecinţă a netratării în timp a fibromatozei uterine, precum şi presiunea pe organele interne aflate în vecinătatea fibromului, presiune ce provoacă urinări frecvente, constipaţie, dureri abdominale sau dureri lombare cu iradieri în membre.