Ce trebuie să ştii despre vaccinul contra hepatitei B

Orice categorie de vârsă poate beneficia de vaccinarea împotriva hepatitei B, începând de la nou-născuţi. În ţara noastră, vaccinarea obligatorie împotriva virusului hepatitic B este gratuită şi obligatorie încă din 1995. Schema uzuală de vaccinare include trei doze, prima administrându-se încă din maternitate.

Protecţia oferită de vaccinul împotriva hepatitei B poate dura până la 10 ani. Prin vaccinare, se reduce cu până la 95-98% riscul de infectare cu acest virus. Medicii apreciază că 60% din cei care fac hepatită acută cu virusul hepatitei B se pot vindeca, restul de 40 la sută rămânând purtători ai virusului, dezvoltând hepatită cronică, ciroză sau cancer hepatic.

Efectele adverse sunt mici

Vaccinul antihepatitei B este creat prin inginerie genetică şi nu conţine decât o componentă (genă) din virus, cultivată pe drojdie de bere. Cu alte cuvinte, vaccinul nu conţine virusul activ, ci componenta care poate induce apariţia de anticorpi protectori.

Efectele adverse sunt minime sau inexistente. Printre puţinele efecte secundare ale acestui vaccin se numără uşoara roşeaţă la locul înţepării. Vaccinul este contraindicat persoanelor care au alergie la drojdia de bere.

Imunizarea de urgenţă este posibilă

Gravidele infectate cu virusul hepatitei B îl pot transmite copilului, de aceea este necesară administrarea de imunoglobulina anti-HB în primele ore după naştere, urmată de prima doză de vaccin. Această terapie reduce riscul infectării bebeluşului cu până la 98%.

Există şi posibilitatea efectuării vaccinului în regim de urgenţă în cazul în care o persoană suspectează că a putut contracta accidental virusul. În profilaxia post-expunere, se recurge la o schemă de imunizare rapidă, alături de administrarea de imunoglobuline specifice.

Citeşte şi: Semne care anunţă că suferi de hepatita B

Personalul medical, mai expus

Virusul hepatitei B se poate transmite prin sânge şi prin fluide corporale, fiind de o sută de ori mai contagios decât HIV. Principalele modalităţi de transmitere sunt contactele sexuale fără prezervativ, folosirea instrumentelor medicale contaminate şi nesterilizate, tatuajele, piercingurile şi folosirea unor instrumente contaminate care pot provoca sângerare (precum forfecuţele pentru manichiură).

Pentru că pot veni mai uşor în contact cu virusul, vaccinarea este recomandată în special celor care lucrează în sistemul medico-sanitar, persoanelor care fac dializă sau intervenţii chirurgicale şi celor care au cu parteneri sexuali multipli şi care nu folosesc prezervativ.