Dr. Monica Pop: „Oricine ar trebui să meargă la un consult oftalmologic o dată la 2 ani“

Ce boli oculare se moştenesc şi cum se pot corecta problemele de vedere ale copiilor?

Dr. Monica Pop: În primul rând, aş vrea să ştie orice fel de cuplu care se decide să aibă un copil că el se planifică şi trebuie să ţină cont foarte serios de bolile din familie care se pot transmite şi la a treia generaţie. Trebuie să ştie că, din punct de vedere oftalmologic, bolile se moştenesc. De pildă, o persoană cu cataractă congenitală va da naştere cu o mare probabilitate unui copil cu aceeaşi boală.

Va trebui operat şi nu va fi niciodată ca un copil care n-a avut nimic. Se transmit tot felul de lipsuri din structura globului ocular, probleme de retină, degenerative, retinopatii diverse, vicii de refracţie. Din păcate, multe din ele conduc la pierderea vederii. De aceea nu mi se pare normal ca ştiindu-se cineva cu o astfel de boală, să aducă pe lume copii care riscă să fie nevăzători în viitor. Există o problemă pe care ar trebui s-o ştie toţi tinerii: în momentul concepţiei trebuie să nu ia medicamente, să nu aibă vreo boală, sa nu fumeze, să nu consume droguri sau alcool. Un pahar de bere poate duce la malformaţii. Sunt femei care au rămas însărcinate după o petrecere.

Procentual, din 10 astfel de situaţii, 2 copii se nasc cu malformaţie. Cele oftalmologice sunt îngrozitoare, pentru că duc la o viaţă de dependenţă, unele fiind ireversibile. Am văzut copii născuţi fără ochi, cu anoftalmie bilaterală. Nu e de glumă felul incare cineva pregăteşte venirea pe lume a unui copil. Bolile degenerative se pot manifesta şi din copilărie, acele aşa-numite degenerescenţe tapetoretiniene incurabile. Apar la copii mici, care vor ajunge la lipsă de vedere. Există şi leziuni degenerative care ajung la pierderea vederii centrale.

Pacientul nu vede să scrie, să citească, dar are in acest caz are vedere periferică şi nu se izbeşte de pereţi, deci nu este dependent. Aceste boli se transmit. Este şi cazul retinopatiei pigmentare, a degenerescenţei maculare juvenile. Sunt sate întregi în Moldova cu oameni care au această boală, pentru că nu se gândesc şi fac copii. Ei ar trebui să ştie că vor da naştere unor copii cu probleme de vedere. Din păcate, unii oameni nu sunt instruiţi şi nu ştiu.

Când trebuie mers la un prim control oftalmologic cu copilul?

Dr. Monica Pop: Procentul moştenirii viciilor de refracţie este de circa 70%, deci o persoană cu miopie, cu hipermetropie, cu astigmatism va da naştere unui copil cu acelaşi viciu de refracţie sau chiar mai mare, iar dacă ambii părinţi sunt aşa, copilul va avea sigur aceeaşi boală, chiar mai accentuată. De aceea, el trebuie dus la control foarte devreme.

O familie în care nu există nicio problemă oftalmologică şi în care nu se observă nimic, copilul trebuie dus la maximum 4 ani la un control oftalmologic, când poate coopera. Dacă este bine, se repetă consultul la intrarea la şcoală. Dacă părintelui i se pare ceva in neregula sau în cazul în care un sugar are un strabism care nu trece, trebuie făcută o verificare a fundului de ochi, pentru că aceasta afectiune poate ascunde patologii serioase, unele incurabile.

Cel mai frecvent apare din motive de viciu de refracţie. Miopia dă de obicei strabism divergent, hipermetropia şi astigmatismul dau convergent. Când un copil cu viciu de refracţie e strabic este mai bine, pentru că părinţii îl duc la medic din cauza aspectului inestetic.

Pot avea probleme grave de vedere şi cei care par perfect sănătoşi?

Cea mai mare temere este legată de copiii care au o patologie ascunsă. De pildă, nu văd cu un ochi, dar nu ai cum să ştii. Văd perfect cu celălalt. Se nasc copii cu viciu de refracţie la un singur ochi care are nevoie de o lentilă. Copilul pare perfect şi nu e dus la medic, nu are simptome în aparenţă. Din păcate, dacă problema respectivă nu este depistată la timp şi nu se rezolvă, creierul şterge imaginea şi el începe să vadă tot mai prost.

Afectiunea se numeşte ambliopie şi poate fi tratată numai până la vârsta de 6 ani, apoi copilul rămâne cu un handicap definitiv. Orice om care are vedere inegală nu vede bine în spaţiu. De aceea ajung să se ciocnească două maşini frontal chiar dacă nu sunt alte motive evidente. Unul dintre şoferi nu îşi poate calcula bine distanţele.

Toţi cei cu ambliopie fac în timp accidente grave. Ei nu au voie să conducă. Omul nu-şi dă seama şi pare să vadă perfect. Am mers odată cu maşina cu o persoană cu ambliopie. Mi-am dat seama pentru că la semafor oprea când prea aproape, când prea departe.

Ce urmări are neglijarea tratării corecte a bolilor depistate?

Dacă părintele observă că are un copil strabic şi acesta nu vrea să meargă la medic sau să poarte ochelari, pot apărea urmări extrem de grave în viitor. Nu sunt de acord cu permisivitatea părinţilor! Unii pur si simplu nu-şi dau seama că au un copil strabic (cu ochii cruciş) şi care trebuie să poarte ochelari. Atunci când va fi mare, va reproşa părinţilor că i-au făcut pe plac, în dezavantajul sănătăţii lui. Un părinte trebuie sa aiba răbdare, sa ii explice copilului ce se intampla si de ce este bine sa asculte, iar atunci acesta va asculta si va face ceea ce i se cere.

Sunt cazuri în care copilul n-a purtat ochelarii şi strabismul a revenit, iar mai târziu şi-a acuzat părinţii că l-au ascultat. Sunt situaţii în care cel mic nu vede bine cu un ochi şi trebuie dezambliopizat. Trebuie sa poarte ochelarii permanent, ii scoate numai la baie şi la somn, si sa faca exercitii speciale. Trebuie colaborat cu copilul si acesta trebuie convins ca ceea ce face este in interesul lui. Este foarte important în oftalmologie elementul educaţional!

Cum se face dezambliopizarea despre care menţionaţi mai devreme?

Mie mi-a părut ieşit din comun cazul unei învăţătoare din Moldova care a venit cu copilul ei de 6 ani, în clasa întâi. Era perfect ca aspect, iar mama mi-a spus că ea crede că băiatul nu vede bine cu ochiul stâng, pentru că toate acţiunile lui pe partea stângă sunt proaste: sparge, se impiedica, se loveşte. N-am întâlnit părinţi să fi observat aşa ceva pana la aceasta doamna. Am pus copilul la optotip şi am observat că vedea cu ochiul drept 10 rânduri din 10, iar cu ochiul stâng doar un rând din 10, deci ea avea perfectă dreptate. Copilul avea ambliopie şi era târziu să fie tratat la vârsta lui. Mama observase de 2 ani ceva în neregulă.

Era un copil cu o hipermetropie la ochiul acela şi cu timpul expirat de tratare. Totuşi, ştiam că există o şansă de recuperare la copiii supradotaţi, încă un an, până la 7 ani. Dezambliopizarea sau reeducarea vederii se face astfel: trebuie să poarte permanent ochelari, să acopere ochiul bun si sa faca exercitii speciale. Eu fac o schemă personalizată. Când îi acoperi ochiul bun, copilul e descumpănit, pentru că dintr-odată, dintr-o vedere perfectă, ajunge să vadă foarte prost. Plânge, e agitat. Eu recomand să stea 10 minute cu operculul pus. Este un plasture special care se pune pe ochiul bun. În acest timp, copilul trebuie să facă efort vizual: să deseneze, să privească la calculator sau să înţepe cu un pix vârfurile pe un caiet de matematică. La început, va înţepa în mijlocul pătrăţelului, pentru că nu vede. Îi dau să facă un rând, apoi se mai joacă, repetă. E o muncă grea până recuperează vederea.

Copilul trebuie convins că ceea ce face este pentru el, pentru viitorul lui, că va putea avea ce meserie doreşte, chiar să conducă o maşină. Se pot face exerciţii pentru educarea vederii şi la noi (n.r. Spitalul Clinic de Urgenţe Oftalmologice din Bucureşti), în secţia de ortoptică despre care cred ca este singura din ţară. Trebuie insa facute serios: o abatere de la reeducarea vederii are amprentă pe toată viaţa, iar dacă părinţii sau bunicii au milă şi fac numai ce vrea el, cel mic riscă să rămână fără vedere Copilul despre care vă spuneam, după 2 luni deja câştigase 2 sau 3 rânduri, iar într-un an a recuperat tot.

Era un copil supradotat, cel mai bun din şcoală, iar mama era o femeie foarte inteligentă. Mi-a zis că îi dădea din hambar câte o stacană mare de grâu, o vărsa pe masă şi băiatul punea câte un bob într-o cană. Ea a fost foarte serioasă in acest proces de recuperare si copilul la fel. A umplut caiete intregi de matematică. Acum poarta ochelari, dar vede foarte bine cu acestia. I-am spus să nu uite niciodată ce a făcut mama lui pentru el.

De ce este dificil de depistat la timp o ambliopie?

Să vă povestesc: am primit la o consultaţie acum câţiva ani doi băieţi de 18 ani din doua judeţe diferite. Amândoi se duseseră să ia permis auto şi oftalmologii nu le-au dat avizul, din cauza unei ambliopii majore nedepistate. Au venit la mine ca la ultima şansă.I-am întrebat dacă ştiau despre această boală. Ambii nu vedeau cu ochiul stang. Au zis că au crezut că aşa este toată lumea, cum şi cu mâna dreaptă se poate lucra şi cu stânga nu. Nu s-a gândit nimeni să spună copiilor că trebuie să vadă la fel cu fiecare ochi în parte.

Din când în când orice copil mic ar trebui să-şi acopere un ochi şi să spună dacă vede un obiect indicat de părinte. De aceea este obligatoriu consultul oftalmologic până la maximum 4 ani, chiar dacă cei mici arata perfect perfecţi. Daca se observa alb în pupile, aceasta poate indica o cataractă congenitală, dar şi un cancer. Puţini copii spun că nu văd la tablă, dar trebuie pregătiţi să ştie că trebuie să vadă cu ambii ochi si să vadă culorile.

Unii pot fi discromaţi, nu văd roşu sau verde. Discromatopsia apare la 8% din bărbaţi, se poate transmite şi nu e curabil. Ar trebui testaţi copiii de catre medicii de şcoală sau de medicul de familie, un optotip costă putin si ar trebui sa existe in toate cabinetele pentru a testa pe oricine.

Cu ce frecvenţă ar trebui să se prezinte adulţii la controale oftalmologice?

La adulţi, depinde foarte mult despre ce este vorba. La maturitate, trebuie făcut un consult la fiecare 3 ani. Un adult cu ochi emetrop (normal) necesita ochelari de citit de la vârsta de 40 ani, pentru ca atunci apare prezbitia. Semnul este ca persoana incepe sa indeparteze din ce in ce mai mult textul pentru a putea citi. Este legea firii.

Ţine de vârstă, la fel cum se întâmplă cu încărunţirea. Ochiul miop are nevoie mai târziu de ochelari de citit pentru ca incepe intai să scadă dioptria cu minus si pacientul incepe sa citeasca fara ochelari. Recomand ca pacienţii care doresc să poarte ochelari de soare si au nevoie de dioptrii, sa-şi facă ochelari de soare cu dioptriile pe care le au, nu sa poarte din aceia obişnuiţi.

Persoanele care au cazuri de glaucom în familie, dar nu au simptome, trebuie să meargă frecvent la un oftalmolog?

Este necesar consultul periodic, mai ales în familiile în care există glaucom, o boală grava căreia i se mai spune „hoţul vederii“. Este o boală asimptomatică si poate duce la orbire. Este vorba despre o tensiune mare în interiorul ochiului care apasă pe nervul optic.

Lucrul acesta se transpune în realitate prin faptul că începe să scadă câmpul vizual. Trebuie ştiut că aceste boli, cataracta, glaucomul, apar întotdeauna la amândoi ochii. Sunt boli primitive, cu un decalaj evolutiv (apar întâi la un ochi, apoi şi la celălalt). Astfel, există o tensiune mare într-un ochi, după aceea începe să scadă câmpul vizual tot la un sigur ochi, fără să-ţi dai seama. Când a scăzut câmpul de tot, si pacientul a pierdut vederea, in glaucom este ireversibil. Se numeşte atrofie optică glaucomatoasă.

Rămâne definitiv nevăzător. Sunt foarte mari progrese în tratamentul boalii glaucomatoase, exista acum picături deosebite. Dacă nu au efect, trebuie intervenţie chirurgicală, urmată de tratament. Este o boală care se transmite la urmaşi. Avem familii întregi de glaucomatoşi.

Ce alte afecţiuni apar în mod frecvent în sfera oftalmologică?

Orgeletul sau chalazionul (ulciorul cum i se mai spune în popor) este foarte frecvent şi reprezintă expresia unei imunităţi deficitare. În ziua de astăz, stresul, lipsa de odihnă sau hrana dezechilibrată provoacă frecvent scăderi de imunitate. În primul rând, în această afecţiune nu este permisă aplicarea vreunui tip de unguent oftalmic, de comprese sau pansamente, de spălături cu orice tip de ceaiuri şi nu se exprimă (stoarce). Nu sunt de acord cu intervenţia chirurgicală, mai ales la copii, ci recomand un tratament foarte eficient din două coliruri preparate la farmacie, împreună cu o schemă de creştere a imunităţii.

Imperforaţia de canal lacrimo-nazal este o afecţiune foarte frecventă la nou-născuţi. Copilul prezintă o secreţie oculară mai mult sau mai puţin abundentă, fără alte modificări (ochii nu sunt roşii), care din păcate este de multe ori confundată cu o infecţie. În realitate, este doar un mic defect anatomic perfect rezolvabil printr-o mică manevră chirurgicală, la vârsta de 4-6 luni. Pănă atunci, trebuie făcută toaleta cu ser fiziologic şi comprese sterile. A pune antibiotic sau alt tip de picături în ochii copilului este o mare greşeală, putând duce la complicaţii grave, iar despre unguente, ceaiuri, lapte matern sau alte astfel de remedii nici nu mai discut.

Ce riscă aceia care tratează „după ureche“ o inflamaţie oculară şi ce efecte secundare nedorite au remediile din plante folosite contra inflamaţiei?

Niciun ceai nu trebuie pus la ochi. Ceaiul de muşeţel este un mediu foarte bun de proliferare a microbilor. Nu sunt permise nici alifiile, nici compresele la ochi, doar picăturile destinate afecţiunii respective, neapărat luate la indicaţia medicului. Nocive sunt şi picăturile vasoconstrictoare care „albesc” ochiul rosu. Acestea pot da boli cronice, provoacă uscarea ochiului, creşterea tensiunii intraoculare şi intracraniane, ceea ce poate chiar duce la accident vascular cerebral. Oricine foloseşte aceste picături va avea apoi ochii mai roşii decât i-a avut înainte.

Trebuie ştiute efectele secundare! Este foarte grav dacă un pacient cu glaucom le foloseşte, de regula el nu ştie că nu are voie să le folosească. În concluzie, n-ar trebui să pună la ochi nimic din ceea ce nu recomandă oftalmologul, nici ceea ce indică un farmacist. Ii poate da ceea ce este mai scump sau ii poate sugera un antibiotic, o mare gafă mai ales în caz de conjunctivită virală in care nu este asociat unui antiviral. Farmacistul nu are voie să dea niciun sfat medical. Tratamentul se face la medic.

Ce pot face pentru a preveni oboseala şi pentru a-şi menţine sănătatea oculară cei care lucrează la calculator sau îşi petrec mult timp în faţa unui ecran?

Ecranul trebuie adus la distanţa de citit, care este de 25-30 cm. Cei care au ochelari trebuie să-i poarte şi în faţa calculatorului. Aş mai recomanda 1-2 picături de ser fiziologic sau lacrimi artificiale aplicate înainte de a lucra la calculator. Reflexul de clipit este 15 ori pe minut şi, fiind concentraţi acolo, de multe ori uită să clipească, fapt care favorizează apariţia unei uscăciuni a ochilor. La fiecare 1-2 ore de lucru, e indicat să meargă la fereastră şi să privească la distanţă, pentru că ochiul ia repaus acomodativ.

CV

- Medic primar oftalmolog, cu peste 3.000 de intervenţii chirurgicale oftamologice;

- Absolventă a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ Bucureşti,

Facultatea de Medicină Generală, promoţia 1979;

- Medic director al Spitalului Clinic de Urgenţe Oftalmologice din Bucureşti, din

anul 1993;

- Profesor universitar, din anul 2008;

- Membră a Consiliului Colegiului Medicilor Bucureşti şi a Societăţii de Oftalmologie;

- Iniţiatoarea ideii de medici anestezişti cu specializare în oftalmologie (primii

astfel de medici ATI au apărut în Spitalul Clinic de Urgenţe Oftalmologice)