Sindromul Sjögren afectează în special femeile
Boală autoimună care duce la uscarea ochilor şi a gurii, sindromul Sjögren poate afecta orice glandă a corpului, inclusiv pe cele care secretă transpiraţie, salivă şi sebum.
Sindromul Sjögren este o afecţiune cronică, autoimună, caracterizată prin faptul că sistemul imunitar atacă organele care produc fluidele, precum glandele salivare în cavitatea bucală şi glandele lacrimale la nivelul ochiului. Această situaţie determină reducerea producţiei de salivă, respectiv de lacrimi, ceea ce cauzează uscăciunea gurii şi a ochilor.
Gura uscată şi ochii uscaţi pot duce în continuare la apariţia cariilor, a parodontozei, infecţii ae glandelor salivare, răni în cavitatea bucală, pierdere în greutate, malnutriţie, conjunctivită bacteriană, deteriorarea corneei şi chiar la pierderea vederii. Numit după medicul oftalmolog suedez Henrik Sjögren, sindromul poate afecta persoane de toate vârstele. Totuşi, în majoritatea cazurilor, sunt afectate femeile cu vârste între 45 şi 55 de ani. Cauza apariţiei pentru sindromul Sjögren nu este cunoscută. Aproape jumătate dintre persoanele afectate suferă de boli precum artrita reumatoidă sau lupus eritematos sistemic.
Sindromul Sjögren: simptome şi diagnostic
Anumite persoane au doar simptome minore. Altele suferă de tulburări de vedere, disconfort la nivelul ochilor, infecţii recurente ale gurii, glande salivare umflate şi dificultăţi la înghiţirea mâncării. Sindromul Sjögren poate afecta de asemenea plămânii, articulaţiile, pancreasul, vaginul, rinichii, pielea şi creierul. Simptomele includ durere oculară, iritaţie, senzaţie de nisip în ochi, roşeaţă, gură uscată, limbă crăpată, uscăciune vaginală, rigiditate articulară, dureri musculare. Alte simptome pot apărea în funcţie de ce părţi ale corpului mai sunt afectate (de exemplu, în caz de inflamaţie la nivelul plămânilor, apar dificultăţile la respiraţie).
Diagnosticul nu e uşor de pus, deoarece simptomele sunt comune mai multor afecţiuni. Dacă doctorul suspectează sindromul Sjögren, recomandă analize de sânge şi testul Schirmer, care arată gradul de lubrifiere al glandelor responsabile cu aceasta. Stomatologul poate recomanda şi o biopsie a buzei.
Nu exista nicio metodă cunoscută de prevenire a acestei afecţiuni, deşi se poate preveni agravarea simptomelor prin evitarea anumitor medicamente, a cafeinei, alcoolului şi a unui mediu de lucru şi de trai prea uscat.
Cum se tratează sindromul Sjögren
Deşi această afecţiune nu se vindecă, există metode de tratament prin care sindromul Sjögren poate fi ţinut sub control. Pentru durerile musculare şi articulare, medicul recomandă aspirină sau antiinflamatoare nesteroidiene. Pentru cazurile mai complicate, poate să indice corticosteroizi. De asemenea, oftamologul poate fabrica lacrimi artificiale pentru menţinerea umidităţii la nivelul ochiului şi poate prescrie lubrifianţi pentru alte zone ale corpului (nas, vagin). Pentru a evita uscarea gurii, e bine ca pacientul să bea multă apă de-a lungul zilei şi să mestece gumă fără zahăr pentru a stimula producţia de salivă.
Citeşte mai multe despre sindromul Sjögren: