Recomandările medicului pentru cardiaci. Cum previi complicaţiile posibile
Dr. Lidia Martinaş (foto), medic specialist cardiolog la Centrul Medical Provita din Bucureşti, ne vorbeşte despre riscurile şi precauţiile de care trebuie să ţină cont persoanele cu probleme cardiovasculare.
Factorii atmosferici, în special umiditatea, temperaturile extreme, curenţii de aer şi presiunea atmosferică influenţează sănătatea corpului uman şi pot, în situaţii extreme, afecta mai frecvent persoanele cu vulnerabilităţi fizice, copiii, bătrânii, gravidele şi cardiacii. Problemele cu care vin la pachet verile toride sunt temperaturile ridicate peste 35 de grade Celsius şi umiditatea excesivă din aer.
Creşte numărul de bătăi cardiace pe minut
Expunerea prelungită la temperaturi atmosferice ridicate sau de scurtă durată, dar la temperaturi foarte mari, neimplicând neapărat expunerea directa la soare, efortul fizic sporit în temperaturi exterioare ridicate şi umiditate determină creşterea temperaturii corpului. Prin urmare, ulterior vor intra în joc mecanisme adaptative din biologia umană pentru a readuce temperatura corporală la cea anterior confortabil presetată. Circulaţia sangvină se va redirecţiona spre piele şi va duce la apariţia transpiraţiei. Inima îşi va creşte debitul cardiac pentru a răci corpul, deci va apărea tahicardia, creşterea numărului de bătăi cardiace pe minut. Vasele de sânge se vor dilata pentru a favoriza transpiraţia şi, prin urmare, răcirea corpului. Musculatura scheletică va fi privată de aport satisfăcător de sânge şi de oxigen datorită redirecţionării circulaţiei spre patul superficial al pielii, însă tahicardia şi vasodilataţia vor duce la scăderi ale tensiunii arteriale. În concluzie, canicula suprasolicită aparatul cardiovascular, fiind resimţită de organismul uman la fel ca şi un efort fizic ceea ce, pentru persoanele mai fragile, cu risc, nu ar fi ceva de dorit. Mecanismele adaptative ale corpului la creşterea temperaturii şi umidităţii mediului exterior sunt deseori deficitare la vârstnici, la copii, la gravide, făcând categoriile de mai sus mai sensibile. Patologii medicale precum obezitatea, alcoolismul cronic, diabetul zaharat, cardiopatia ischemică, aritmiile, insuficienţa cardiacă scad şi ele, la rândul lor, capacitatea acestor mecanisme adaptative.
Cardiacii pot avea stări de rău
Mecanismele adaptative ale corpului uman pentru menţinerea unei temperaturi corporale adecvate în cazul temperaturilor ridicate exterioare (dilatarea vaselor de sânge, extravazarea lichidelor intravasculare în zona interstiţială, stimularea transpiraţiei) duc la creşterea numărului de bătăi pe minut ale inimii şi, implicit, la scăderea tensiunii arteriale. La o persoană cu probleme cardiace, aceste mecanisme compensatorii pot crea dereglări care uneori pot fi extrem de grave, cauzele fiind evident bolile de inimă prezente şi medicaţia pe care un cardiac o ia şi cu care aceste mecanisme pot intra în competiţie şi, prin urmare, pot genera stări de rău.
Ce riscuri pot să apară
În cazul hipertensiunii arteriale, medicamentele care ajută la controlul valorilor tensionale acţionează prin eliminarea apei din vasele de sânge prin pierderi de electroliţi (sodiu, potasiu), prin dilatarea vaselor de sânge. Căldura are şi ea asupra corpului acelaşi efect, prin urmare un hipertensiv care se tratează cu medicamente şi stă în temperaturi exterioare foarte crescute poate suferi de scăderi importante ale tensiunii arteriale, până la leşin, si chiar pierderi de conştienţă în cazuri extreme, de creştere a vâscozităţii sângelui în vase, fiind supus unui risc crescut de formare de cheaguri de sânge care pot, la randul lor, genera accidente vasculare, embolii, tromboze - riscul fiind cu atat mai mare la persoanele care au deja probleme hematologice - trombofilii, tromboze mai vechi la nivelul picioarelor sau cu alte localizări. Persoanele care iau medicaţie anticoagulantă (antivitamine K- Sintrom, Trombostop) pentru diverse afecţiuni cardiace sau neurologice (fibrilaţie atrială, proteze cardiace de exemplu) trebuie să acorde atenţie sporită hidratării corespunzătoare în zilele de caniculă pentru a nu crea un status procoagulant la nivel vascular prin deshidratare şi prin urmare să apară un supradozaj al medicaţiei anticoagulante chiar cu dozele corecte cu care erau obişnuite înainte de zilele caniculare. În cazul insuficienţei cardiace, inima nu mai are capacitatea de a-şi mări numărul de bătăi cardiace pe minut ca şi mecanism de reglaj pentru menţinerea temperaturii interne adecvate în zilele caniculare iar corpul se poate supraîncalzi. Persoanele care suferă de cardiopatie ischemică şi fac crize de angină pectorală, pot suferi de o agravare a simptomelor, pentru că tahicardizarea inimii ca şi mecanism adaptativ la caniculă poate fi obositoare pentru ei (mai ales dacă sunt şi activi fizic în aceste zile caniculare), se creează un deficit de oxigenare la nivelul inimii şi poate surveni o agravare a bolii ischemice. Deshidratarea - prin dezechilibrul de electroliţi (sodiu, potasiu, magnesiu) pe care îl generează, şi căldura - prin tahicardizarea compensatorie, pot declanşa la cei cu istoric de aritmii cardiace crize noi de aritmie, reapărând, de exemplu, episoade de fibrilaţie atrială care, pe lângă disconfortul legat de creşterea numărului de bătăi cardiace, de sufocare consecutivă şi de scăderea capacităţii la efort ce survin datorită ritmului anormal cardiac, implică şi un risc major de formare de cheaguri de sânge, cu atât mai accentuat în cazul deshidratării secundare caniculei.
Este nevoie de revizuirea tratamentului
Medicaţia unui cardiac necesită revizuire înainte de perioada caniculară de către cardiologul curant. Aportul de lichide la o persoană cu insuficienţă cardiacă în perioada caniculară ar trebui stabilit, în prealabil, de către medicul cardiolog curant al acesteia, în cadrul unei vizite medicale de control, cardiologul cunoscând statusul particular de boală al fiecărui bolnav ce i se adresează. Un aport mărit inadecvat de lichide la o persoană cu insuficientă cardiacă poate, prin hiperhidratare şi supraîncărcarea patului vascular, să îi agraveze nivelul de insuficientă cardiacă. În perioadele caniculare este de dorit să ţinem contact zilnic cu rudele şi cunoştinţele în vârstă sau cu un status mai precar de sănătate pentru a putea interveni şi a îi ajuta în cazul când, din neştiinţă sau neatenţie, apar consecinţe nefaste.
Ce putem resimţi în caz de expunere prelungită la căldură, mai ales dacă facem şi efort fizic şi nu ne hidratăm corespunzător? Stări de ameţeală, care uneori pot merge până la leşin, pierderi de conştienţă, în cazuri severe confuzie, delir, dureri severe de cap, convulsii, transpiraţii importante, piele rece, bătăi rapide ale inimii, fasciculaţii musculare, spasme musculare. În cazuri foarte severe şi extreme, poate surveni, din păcate, chiar decesul, de aceea prezenţa acestor simptome ar trebui să ne forţeze cât de repede să mergem să stăm la răcoare sau măcar la umbră, să ne hidratăm, să apelăm rapid o ambulanţă ori să mergem la o cameră de gardă.
Sfaturi pentru a preveni complicaţiile
Aşadar, cum ar trebui să ne purtăm pe durata verilor toride astfel încât să diminuăm efectele nocive ale căldurii excesive şi umidităţii de sezon?
În primul rând, este foarte importantă hidratarea corespunzătoare, minimum 2 litri lichide pe zi (ceai, apă, supe, sucuri etc). În alimentaţia zilnică este benefic să creştem consumul de fructe şi legume proaspete şi, dacă le tolerăm digestiv, să le consumăm crude, sub formă de salate, sucuri sau consumate pur şi simplu, ca atare. În acest fel, sporim hidratarea corpului. În ceea ce priveşte consumul de alcool, acesta este prohibitiv, pentru că tahicardia şi deshidratarea ce sunt consecutive ingestiei de alcool nu fac decât să se suprapună peste efectele caniculei şi, deci, să accentueze stările de rău adiacente. Cafeaua, ceaiul verde, ceaiul negru, ciocolata neagră determină tahicardie, ceea ce nu ne dorim în zilele cu arşiţă.
Cu ce ne-am putea îmbrăca în zilele caniculare? Haine lejere, din ţesături cu fibre naturale (bumbac, in, mătase), în culori deschise, evitarea hainelor din materiale sintetice care nu absorb şi chiar măresc transpiraţia corpului la cald, pălărie de soare, şapcă, umbreluţă pentru pasajele în zone expuse masiv la soare, ochelari de soare dacă stăm sau mergem mult timp prin soare. Acasă sau la muncă, acolo unde ne desfăşurăm activitatea în zilele caniculare, dacă nu există aer condiţionat, putem sta cu geamurile închise în perioada de amiază, când este vârf de caniculă, cu draperie/storuri trase, pentru a contracara pe cât posibil încălzirea excesivă a încăperii în care locuim, urmând ca seara, dimineaţa şi noaptea, când temperaturile scad, să aerisim generos locuinţele.
Dacă suntem obligaţi să ieşim din casă sau să depunem efort fizic în zilele de vară, ideal este să fie dimineaţa, până în orele 10:00, maximum 11:00, şi seara, după orele 17:00 – 18:00, când temperaturile sunt mai scăzute. Dacă ritmul vieţii cotidiene impune efort fizic şi mers pe jos în soare la amiază, atunci putem fracţiona perioada de expunere maximă la soare, luând pauze dese în care să stăm la umbră sau să intrăm în încăperi cu aer condiţionat şi să ne hidratăm des cu băuturi reci, uşor sărate.
Atenţie la epuizarea de căldură!
În majoritatea cazurilor, epuizarea datorită căldurii se tratează rapid în câteva ore stând în aer rece şi consumând lichide, fără a apărea nicio altă consecinţă. Dacă expunerea la căldura exterioară crescută continuă, deşi au apărut simptome (transpiraţii abundente, piele rece şi lipicioasă, bătăi repezi ale inimii, crampe musculare, greaţă, vărsătură, leşin, dureri de cap), pot apărea insolaţia, respiraţia superficială şi rapidă, uneori convulsiile. În lipsa unei intervenţii adecvate, lucrurile pot degenera către un accident vascular, insuficienţă cardiacă sau renală agravate, generând, în cazurile extreme, coma sau decesul. Stări de epuizare şi probleme de sănătate precum aritmii, angină, accidente vasculare pot apărea din cauza căldurii sporite exterioare şi a umidităţîi crescute chiar şi la persoane sănătoase după un efort fizic susţinut în climat cu temperaturi extrem de ridicate. Călătoriile în zone tropicale impun o perioadă adaptativă, de aclimatizare la căldură peste medie, înainte de a desfăşura activităţi în siguranţă.