De ce trosneşte maxilarul?

Ţi s-a întâmplat să-ţi trosnească maxilarul când caşti sau când mănânci? Absolut normal, dacă se întâmplă ocazional. Însă când devine o acţiune constantă, deja putem vorbi despre o disfuncţie.

Trosnitul maxilarului poate fi o senzaţie dureroasă cauzată de disfuncţia articulaţiilor temporomandibulare (ATM), o afecţiune a articulaţiei dintre maxilar şi mandibulă. Aceasta este una dintre cele mai complexe articulaţii ale organismului, responsabilă cu mişcarea mandibulei înainte, înapoi şi lateral. Aceste articulaţii conectează osul maxilarului la craniu, cu o articulaţie pe fiecare parte. Acţiunea articulaţiei temporomandibulare este responsabilă de capacitatea noastră de a mesteca, vorbi şi căsca. Când articulaţia nu funcţionează corect, poate apărea trosnitul sau acel „clic” al maxilarului.

Termenul ATM este utilizat atât pentru a se referi la articulaţie, cât şi la tulburare. Tulburarea este, de asemenea, denumită TMD şi TMJD.

Când devine motiv de îngrijorare? Aşa cum am amintit mai sus, un disconfort ocazional în articulaţia maxilarului sau în muşchii de mestecat (mestecători) este destul de frecvent şi nu ar trebui să fie un motiv de îngrijorare. Mulţi oameni care au probleme cu ATM trec cu bine peste această „indispoziţie”, fără a fi supuşi vreunui tratament. Să auzi acel „clic” al maxilarului atunci când mesteci, este un eveniment mult mai frecvent decât ai crede. Adesea însoţit de alte tulburări, toate afectând articulaţia temporomandibulară, cea care leagă maxilarul de craniu şi intră în acţiune de fiecare dată când deschidem gura pentru a mesteca sau a vorbi.

Ce este aşa-numitul „clic de maxilar”? „Este un zgomot articular cauzat de poziţionarea defectuoasă a discului articular, care este plasat între osul temporal al craniului şi condilul mandibular.  Capetele acestor două oase vin în contact în timpul mişcărilor de deschidere şi închidere ale gurii într-o concavitate numită fosa glenoidă, delimitată în faţă de un fel de <movilă> (tubercul articular). Uneori se poate întâmpla chiar ca condilul să depăşească această convexitate provocând o dislocare, o afecţiune care poate necesita o intervenţie în timp util pentru repoziţionarea manuală a mandibulei blocate. Atât <clicurile>, cât şi blocajele la deschiderea sau închiderea gurii semnalează o suferinţă a sistemului articular şi, în special, o proastă coordonare între discul articular şi articulaţia care provoacă acel blocaj. Acestea sunt resimţite exact ca un „clic”. ”, explică dr. Lorelei Nassar.

Care sunt simptomele disfuncţiei ATM? Durerea este cel mai frecvent simptom al ATM. Totuşi, unii oameni nu simt dureri, dar au probleme cu mişcarea maxilarului. Simptomele sunt multe: dureri de urechi, somn prost, intestin iritabil, dureri de gât, dureri de cap relative, dureri de spate, picioare şi maxilar. Alte simptome includ sunete în urechi, auz deficitar, ameţeli şi probleme de vedere.

Cauzele disfuncţiei ATM? În prezent nu se cunosc toate cauzele apariţiei ATM. Totuşi, unele cauze posibile sunt leziunile maxilarului, diferite forme de artrită, anumite proceduri dentare, tulpini maxilare (rezultate din mişcări precum introducerea unui tub de respiraţie înainte de operaţie) şi strângerea sau frecarea dinţilor, în special în timpul somnului.

Iată câteva cauze şi motive pentru care poate apărea această disfuncţie:

• motive dentare - o obturaţie incorectă sau o proteză asimetrică, care duce la o creştere a sarcinii pe ligamentele maxilarului, poate provoca un clic. De asemenea, o procedură dentară de lungă durată, care duce la prelungirea excesivă a meniscului;

• traumatism care duce la disfuncţie mandibulară (la peste 50% dintre pacienţi) - de regulă, în acest caz, se aud sunete caracteristice la mestecat; adesea sunt însoţite de durere;
• sport intens cu o sarcină grea - în momentul antrenamentului, muşchii şi ligamentele maxilarului sunt, de asemenea, în tensiune constantă, ceea ce poate duce la pierderea articulaţiei;
• bruxism - o problemă destul de frecventă, pacientul scrâşnind regulat dinţii noaptea. Greu de rezolvat această problemă, deoarece pacientul nu îşi poate controla acţiunile în somn;
• formă avansată de carie - cariile neglijate pot duce la o fisurare a maxilarului: când un dinte (sau mai mulţi) este grav deteriorat, muşcătura se schimbă, la fel şi poziţia articulaţiei şi îi afectează funcţionalitatea; sarcina merge mai mult pe o singură articulaţie; tensiunea excesivă a acestuia duce la denaturarea sau slăbirea meniscului;
• artrită - una dintre cele mai periculoase boli care duce la inflamaţia severă a articulaţiilor maxilarului şi la distrugerea lor parţială sau completă. Pe lângă trosnit, apare şi durerea chiar şi la o uşoară deschidere a gurii;
• caracteristici structurale congenitale ale sistemului maxilar cu predispoziţie la distorsiuni excesive;
• nevroză - care duce la spasme ale ligamentelor şi muşchilor feţei;
• boli care provoacă leziuni ale nervilor faciali: nevralgii etc;
• inflamaţia coloanei vertebrale în regiunea cervicală şi parotidă a glandei salivare.

Ce e de făcut? Cum se pune diagnosticul de ATM? Durerea localizată în regiunea mandibulară nu este un semn normal şi fiziologic, atunci când este prezent. De aceea, este important să se solicite un examen dentar specific şi o investigaţie de diagnostic. Pe de altă parte, ar putea fi cauzată şi de erupţia molarilor de minte, abcese dentare, infecţii ale urechii sau spasme musculare.

„Diagnosticul de disfuncţie a articulaţiei temporomandibulare se bazează pe un control medical şi pe orice teste de diagnostic necesare pentru a exclude prezenţa altor patologii. În timpul vizitei, medicul stomatolog verifică dacă există o fractură/dislocare de mandibulă, va cere pacientului să-i prezinte istoricul medical, făcând o examinare fizică (i se va cere pacientului să închidă şi să deschidă gura). De obicei, în cazul unei fracturi de mandibulă, pacientul este incapabil să deschidă gura corect, deoarece este limitat de durere. Ulterior, medicul dentist poate solicita o radiografie, pentru a verifica dacă există degenerescenţă osoasă şi/sau articulară sau imagistică prin rezonanţă magnetică (RMN).”, explică specialistul.

Din cauza faptului că disfuncţia articulară este dificil de diagnosticat, chiar şi stomatologii nu sunt foarte familiarizaţi cu această patologie şi cu metodele de tratament. „Prin urmare, majoritatea pacienţilor nu primesc îngrijiri calificate în timp util şi apelează la osteopaţi, chiropractici, otorinolaringologi, terapeuţi, neurologi, psihoterapeuţi ... De fapt, stomatologii ar trebui să trateze bolile ATM, în funcţie de cauza acestei afecţiuni.”, punctează dr. Nassar.