VIDEO: Virusul hepatitic B, de o sută de ori mai contagios decât HIV
Numărul foarte mare de cazuri de hepatită B se explică prin faptul că virusul care o produce este unul foarte contagios, putând rezista şi câteva zile pe diverse obiecte, transmiţându-se de o sută de ori mai uşor decât HIV.
Infecţia acută se manifestă la câteva săptămâni după contactul cu virusul hepatitic B, iar alteori, boala poate să treacă fără simptome evidente. Adesea, primele semne pot fi confundate cu cele ale gripei (febră, oboseală, lipsa poftei de mâncare, dureri musculare şi articulare), după care apar icterul (coloraţia galbenă a pielii), urina închisă şi scaunul decolorat. La 2-6 săptămâni, aceste simptome se reduc treptat, infecţia acută vindecându-se, în unele cazuri. Persoana dezvoltă anticorpi care o vor proteja toată viaţa de o nouă infectare.
Când ficatul nu reuşeşte însă să se recupereze după faza acută (după 6 luni), se produce cronicizarea, proces care se poate întinde pe parcursul mai multor ani, fără simptome. Virusul hepatitic B se poate transmite prin: √ leziuni sângerânde, prin folosirea obiectelor de toaletă ascuţite nedezinfectate după folosirea de către o persoană care are virusul (forfecuţe, aparate de ras) √ instrumente medicale nesterile sau incorect sterilizate √ echipamente utilizate la tatuaje, pearcing-uri, manichiură, pedichiură √ contact sexual neprotejat cu o persoana infectată √ folosirea în comun a acelor şi seringilor pentru injectare, în cazul persoanelor consumatoare de droguri √ de la mamă la făt, atât prin naşterea naturală, cât şi prin cezariană. Cum NU se transmite
Virusul hepatitei B nu se transmite prin îmbrăţişare, strângere de mână, utilizarea în comun a tacâmurilor, a paharelor, prin mâncare sau apă.
În ţara noastră, vaccinarea împotriva hepatitei B este gratuită şi obligatorie, începând din 1995. Schema de imunizare include 3 doze, prima fiind administrată chiar în maternitate. Însă eficienţa vaccinului scade la vârsta adultă, de aceea este nevoie de o nouă imunizare, mai ales pentru cei care lucrează în domeniul sanitar, pentru cei care fac dializă sau intervenţii chirurgicale şi pentru cei care au cu parteneri sexuali multipli şi care nu folosesc prezervativ.
Vaccinul este creat prin inginerie genetică şi nu conţine decât o genă din virus, cultivată pe drojdie de bere. Cu alte cuvinte, nu conţine virusul activ, ci componenta care induce apariţia de anticorpi protectori. Vaccinul poate oferi protecţie până la 10 ani. În cazul în care o persoană suspectează că a fost expusă accidental infecţiei, se poate recurge la imunizarea de urgenţă.
Pacientul cu hepatită cronică virală B se va afla în grija gastroenterologului sau a specialistului de boli infecţioase, în strânsă colaborare cu medicul de familie. Tratamentul vizează vindecarea sau, atunci când aceasta nu este posibilă, oprirea progresiei bolii către ciroză hepatică, respectiv hepatocarcinom.
Pacientul cu hepatită B trebuie să-şi schimbe regimul alimentar, stilul de viaţă, să evite substanţele toxice pentru ficat şi, atunci când este posibil, a altor infecţii cu tropism hepatic (de exemplu, vaccinare antihepatită A la pacienţii care nu au avut deja şi această infecţie). În tratamentul hepatitei B, se utilizează peg-interferonul sau nucleotidele şi nucleozidele, care inhibă replicarea virală (entecavir, adefovir). Administrarea acestor medicamente se efectuează sub stricta supraveghere a medicului, pentru monitorizarea reacţiilor adverse.
De ce analize este nevoie
Nivelul crescut al transaminazelor poate orienta către suspiciunea de hepatită. Pentru un diagnostic cât mai exact, este nevoie şi de:
• Markerii care determină prezenţa virusului sau a anticorpilor (antigenul HBs)
• Nivelul ADN-HBV.
... virusul hepatitic D este incomplet şi nu se se transmite decât împreună cu cel de tip B? Aproape 20% dintre pacienţii români cu hepatita B sunt infectaţi şi cu virusul hepatitic D.
... virusul hepatitic E, foarte rar în Europa, se transmite la fel ca şi cel al hepatitei A? Infecţia cu acest virus se vindecă de la sine, în cele mai multe cazuri.