VIDEO: Hipertensiunea, inamicul tăcut al sănătăţii
Ce este şi de ce apare Hipertensiunea arterială este una dintre cele mai frecvente probleme de sănătate în ţara noastră şi în lume. În ţara noastră, 40% dintre români au această problemă, conform unui studiu realizat în 2012. Îngrijorător este că mulţi nu ştiu că o au, deci nu se tratează.
Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, 30% dintre bărbaţii şi 50% dintre femeile cu vârsta cuprinsă între 65 şi 75 de ani suferă de hipertensiune. La nivel mondial, din numărul total de decese, 7 milioane şi jumătate sunt puse pe seama tensiunii arteriale crescute. Cu toate că se consideră că este o problemă a vârstnicilor, tot mai mulţi tineri au hipertensiune, din cauza stilului de viaţă nesănătos.
Tensiunea arterială (TA) reprezintă presiunea pe care sângele o exercită asupra pereţilor vaselor de sânge. Unitatea de măsură folosită este milimetru coloană de mercur (mmHg). Valoarea optimă a tensiunii este sub 120/80 mmHg.
Primul număr (valoarea mare) este tensiunea sistolică, aceasta reprezentând presiunea când sângele este pompat în artere, iar cel de-al doilea număr (valoarea mică) este tensiunea diastolică, aceasta indicân presiunea când inima se relaxează. HIPERTENSIUNEA (HTA) este definită ca tensiunea cu valori mai mari de 140/90 mmHg.
Clasificare Tensiune sistolică Tensiune diastolică
Optimă <120 <80
Normală 120-129 şi/sau 80-84
Înalt-normală 130-139 şi/sau 85-89
Hipertensiune grad 1 (uşoară) 140-159 şi/sau 90-99
Hipertensiune grad 2 (moderată) 160-179 şi/sau 100-109
Hipertensiune grad 3 (severă) ≥180 ≥110
• Hipertensiunea primară (esenţială) este cea mai frecventă (90% din cazuri). Este favorizată de o multitudine de factori, cei mai mulţi fiind legaţi de vârstă (îmbătrânirea este asociată cu pierderea elasticităţii arterelor), de moştenirea genetică (riscul de hipertensiune este mai mare la cei ai căror părinţi au avut această problemă) şi de stilul de viaţă (obezitatea, sedentarismul, fumatul, consumul de alcool şi stresul duc la creşterea tensiunii). O alimentaţie bogată în sare este asociată, în cele mai multe cazuri, cu apariţia hipertensiunii.
• Hipertensiunea secundară are legătură cu alte probleme de sănătate (boli de rinichi, de tiroidă, anomalii ale aortei). De asemenea, HTA secundară este cauzată şi de administrarea unor tratamente (antiinflamatoarele duc la retenţia de apă şi de sare, iar bronhodilatatoarele au un efect stimulant asupra inimii). Hipertensiunea secundară poate apărea şi în sarcină sau la cei cu apnee de somn.
Valorile tensiunii arteriale pot varia pe parcursul zilei, sub influenţa unor factori diverşi, cum sunt starea emoţională şi activitatea fizică. Medicul pune diagnosticul de hipertensiune după mai multe măsurători realizate cu ajutorul tensiometrului. În cazul în care există suspiciune de hipertensiune, este indicat ca pacientul să îşi măsoare periodic tensiunea acasă, cu dispozitive disponibile în farmacii.
Indiferent dacă măsurătoarea se face la medic sau acasă, cu aparate de mercur sau electronice, este important să se respecte unele reguli.
• Tensiunea arterială se măsoară după repaus de 5 minute, în poziţia culcat, la mâna dreaptă şi stângă, apoi în poziţia în picioare, după câteva secunde de la schimbarea poziţiei.
• Nu consuma cafea, nu fuma şi evită efortul fizic cu o jumătate de oră înainte de măsurătoare.
• Nu lua înainte medicamente stimulente pentru inimă (adrenalină, epinefrină).
• Ţine braţul la nivelul inimii.
• Pentru punerea diagnosticului, este nevoie de 3 determinări realizate pe parcursul mai multor luni.
• TA trebuie măsurată la ambele braţe. Dacă există diferenţe, se ia în considerare valoarea cea mai mare.
Există situaţii când este nevoie de monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale pentru un interval de 24 de ore. Aceasta este necesară când există diferenţe între tensiunea măsurată acasă şi cea la domiciliu, când valorile tensiunii sunt ridicate sau când medicul observă o rezistenţă la tratamentul medicamentos.
Monitorizarea se face cu ajutorul unui dispozitiv Holter, pe care pacientul îl poartă asupra sa în timp ce îşi desfăşoară activităţile obişnuite.
După ce se pune diagnosticul de hipertensiune, medicul poate cere şi efectuarea unor analize precum examenul de urină, hematocritul, cretinina, acidul uric, colesterolul, trigliceridele şi potasiul.
Hipertensiunea este frecvent diagnosticată târziu la persoanele care nu fac controale medicale regulate, unul dintre motive fiind absenţa simptomelor, în majoritatea cazurilor.
Alteori, creşterea tensiunii este însoţită de durere de cap (mai ales dimineaţa), de ameţeli, tulburări de vedere (pacientul are senzaţia că vede musculiţe) şi de ţiuit în urechi. Oboseala, nevoia frecventă de a urina, palpitaţiile şi sângerarea nazală sunt alte simptome sugestive pentru hipertensiune.