Un simptom care poate deveni boală în sine

Durerea este un simptom principal în afecţiuni precum artroza. Atunci când se cronicizează, poate fi considerată o boală de sine stătătoare, potrivit unor specialişti.

Toată lumea a experimentat cel puţin o durere, la un moment dat, în viaţă, mii de boli fiind însoţite de acest simptom. Potrivit definiţiei Asociaţiei Internaţionale pentru Studiul Durerii, acest simptom este „o experienţă senzorială şi emoţională dezagreabilă, asociată unei leziuni tisulare veritabile ori potenţiale sau descisă în astfel de termeni”. Durerea are un mecanism complex, care implică anumiţi receptori, circuite neurologice şi secreţie de hormoni şi molecule specifice. De pildă, prostaglandinele sunt molecule chimice naturale care au un rol important în procesul inflamator. În cazul unui astfel de episod tranzitor (durere de dinţi) sau al bolilor inflamatoare (poliartrită reumatoidă, spondilită anchilozantă), prostaglandinele ajută la transmiterea semnalelor de durere către creier. În acest context, cortizolul, hormon secretat de glandele suprarenale, are o puternică acţiune antiinflamatoare, blocând acţiunea prostaglandinelor.

De câte tipuri este

- Din punctul de vedere al cauzei, există durere nociceptivă, neuropată şi psihogenă.

Durerea NOCICEPTIVĂ este un act de apărare a organismului. Este provocată în urma stimulării receptorilor durerii (nociceptori) prezenţi la nivelul pielii şi al ţesuturilor. Mesajul este transmis către creier şi decodificat, fiind trimisă apoi senzaţia de durere în zona afectată. Acest tip de durere poate fi declanşat de acţiuni mecanice (fracturi, entorse, loviri) sau chimice (arsuri). De asemenea, poate fi vorba de un proces inflamator (reumatism, crize de gută).

Durerea NEUROPATĂ, spre deosebire de cea nociceptivă, îşi are originea în organism. Este declanşată în urma modificărilor sau leziunilor prezente la nivelul sistemului nervos central sau periferic şi este resimţită sub forma senzaţiilor de ace sau furnicături. Sunt incluse în această categorie nevralgia postherpetică din zona zoster şi durerile din neuropatii (afectarea nervilor periferici).

Există şi dureri PSIHOGENE. În cazul lor, durerea emoţională se transformă într-una fizică.

- Din punctul de vedere al duratei, durerea poate fi acută sau cronică.

Durerea ACUTĂ apare brusc, fiind mai mult sau mai puţin intensă. Este un adevărat semnal de alarmă, care permite, de multe ori, stabilirea unui diagnostic precis. Durerea acută dispare îndată ce este rezolvată cauza.

Durerea CRONICĂ este recurentă, fiind resimiţită pe perioade mai lungi, peste 6 luni. Adesea, durerea cronică are impact asupra vieţii persoanei, cauzând, printre altele, alterarea stării psihice, a apetitului şi a somnului. Unii specialişti clasifică acest tip de durere ca boală în sine.

„Durerea corespunde unei senzaţii neplăcute care se manifestă sub diferite forme (arsură, înţepătură, crampă, apăsare), ale cărei intensitate şi durată sunt variabile. Este provocată, de cele mai multe ori, de excitarea terminaţiilor nervoase sensibile la stimuli dureroşi, prezente în piele şi în mai mică măsură la nivelul mucoaselor, tendoanelor, vaselor sau organelor”, dr. Olga Oprea.

Ştiai că...

...durerea IDIOPATICĂ este un tip de durere cu un mecanism neînţeles pe deplin, fiind prezentă, de pildă, în fibromialgie?

Suntem inegali în faţa durerii

Percepţia durerii, ca de altfel, durerea în sine, reprezintă un domeniu intens studiat în ultimii ani. De pildă, oamenii de ştiinţă sunt interesaţi să afle de ce unii dintre noi suportă mai multă durere în comparaţie cu ceilalţi. Un studiu recent a arătat că toleranţa la durere variază în funcţie de structura creierului. Potrivit cercetării publicate în jurnaul „Pain”, percepţia durerii are legătură cu materia cenuşie din unele regiuni ale creierului. Un alt studiu de amploare a arătat că femeile sunt mult mai sensibile la durere decât bărbaţii, motivele fiind de natură genetică, hormonală şi culturală.

Info

La copiii foarte mici, medicii reperează durerea după indicatori precum aspectul feţei, felul în care se mişcă şi poziţia membrelor.