Tratament modern în cazul retracţiei gingivale

Care sunt cele mai întâlnite cauze ale retracţiei gingivale?

În primul rând trebuie să ştim că există o retracţie gingivală fiziologică, care depinde de construcţia fiecărui organism şi de modul de viaţă al fiecăruia.

Retracţia gingivală apare cel mai frecvent ca o consecinţă a acumulării tartrului, un complex de bacterii şi de minerale din saliva ce se dezvoltă pe suprafaţa dintelui şi duce la inflamarea gingiei, care se retrage antrenând şi osul care susţine dintele propriu zis. O altă cauză frecvent întâlnită este modul în care dinţii se îmbină atunci când închidem gura.

Cele două arcade dentare formează un angrenaj performant, capabil de a face mişcări extrem de delicate, dar în acelaşi timp poate declanşa un efort de zeci de kg forţă. Aranjarea dinţilor, neadecvată unui astfel de efort, duce la suprasolicitarea unor grupe dentare cu consecinţa retragerii osului şi a gingiei din jurul dintelui.

O altă cauză este chiar periajul dinţilor făcut cu exces de zel. Folosirea unei periuţe de dinţi cu peri mai tari şi un periaj în forţă duc sigur la o retracţie gingivală pentru că gingia este subţire şi destul de delicată cât să nu reziste acestei agresiuni. Chiar şi dintele începe să pară „scobit“ de acest periaj, uneori ajungând până la nerv.

Fumatul este un obicei extrem de dăunător sănătăţii orale! Substanţele din componenţa fumului de ţigară alterează microcirculaţia sanguină din ţesutul gingival cu serioase consecinţe asupra sănătăţii sale. Care sunt riscurile dacă nu tratăm corespunzător retracţia gingivală? Este foarte important să avem o gură sănătoasă, ea fiind poarta de intrare în organism, iar ţesutul gingival este o componentă cheie. Multe din bacteriile rele din jurul dinţilor sunt incriminate prin studii recente de declanşarea unor boli cronice grave, de la cele vasculare la Alzheimer.

Inflamarea gingiei din jurul dinţilor este echivalentul unei răni deschise de mărimea palmei. Consecinţele retracţiei gingivale se rezumă la pierderea osului de sub gingie şi prin acesta a suportului dintelui. Dezvelirea rădăcinii dentare duce la sensibilitate crescută la rece şi alţi stimuli, la apariţia cariei, la un aspect estetic neplăcut.

Care este cel mai modern tratament în cazul retracţiei?

Tehnica Pinhole Surgical (PST™) este o nouă abordare în parodontologie, mai ales în SUA unde este practicată de sute de medici. Varianta clasică, cea mai folosită pentru a corecta recesul gingival, implică recoltarea unei fâşii de ţesut din bolta palatină, care se repoziţionează pe rădăcina în cauză.

Alte metode implică folosirea unor produse biocompatibile care au rolul grefei de mai sus. Tehnică Pinhole Surgical este inovatoare pentru că nu se foloseşte bisturiul, nu ai nevoie de incizii.

Acest lucru face ca vindecarea să fie mai uşoară şi mai rapidă, să existe mai puţine complicaţii postoperatorii, fără suturi complexe cu dezavantajele, rezultate stabile în timp, eliminarea recoltării de ţesut, fără cicatrici de vindecare. Un alt mare avantaj este că se pot face intervenţii extinse, într-o singură şedinţă pe o întreagă arcadă dentară.

Ce presupune mai exact această tehnică?

Se practică una până la patru puncţii prin care se introduc subgingival instrumentele patentate pentru technica PST. Cu acestea se dezlipeşte uşor testul gingival de pe os şi se poziţionează peste rădăcinile dezgolite.

Cu ajutorul unor fâşii din colagen se fixează acest rezultat. Mai nou, am îmbunătăţit prezenţa tehnica prin introducerea unor membrane PRF, realizate în cabinet din sângele pacientului, un fel de concentrat din componentele sângelui responsabile de regenerarea tisulară.

Această tehnică, care câştigă rapid în popularitate datorită extraordinarei eficiente, a adus un plus major în regenerarea gingivală minim invazivă. Bine de ştiut este că nu toate cazurile de parodontopatii pot fi subiectul acestei tehnici.

În primul rând este absolut necesar că ţesutul gingival din jurul dinţilor să fie sănătos, fără inflamaţii, sângerări etc. Tehnica se aplică cu succes în cazurile în care osul alveolar, care susţine dintele, nu este afectat în zonele dintre dinţi sau în spatele acestora.

De aceea, în multe cazuri este necesar un tratament specific înaintea intervenţiei propriu zise.

În urma intervenţiei se obţine o mucoasă gingivală mai groasă, bine reprezentată, mai rezistentă.

În cât timp de la efectuarea procedurii are loc vindecarea?

Vindecarea are loc în cel mult şase săptămâni, cel mai frecvent în trei săptămâni.

În primul rând prin igiena adecvată. Periajul trebuie să fie blând, fără periuţe agresive care pot traumatiza dintele şi gingia. Detartrajul regulat, la 6 sau 12 luni, este absolut necesar. Curăţarea dinţilor în cabinet, cu ajutorul unui dispozitiv ce suflă particule de bicarbonat de sodiu cu viteză mare, este eficientă mai ales dacă se face des.

La fumători, recomandăm a face acest tip de curaţare chiar şi lunar dacă vrem să avem o dantură sănătoasă.