Poliartrita reumatoidă - o boală, mai multe complicaţii

Boală cronică, poliartrita reumatoidă afectează întregul ţesut conjunctiv. Este o boală care evoluează, cu pusee inflamatore variabile ca durată şi intensitate. Nu se ştie cu exactitate mecanismul de apariţie a bolii, implicată fiind şi predispoziţia genetică.

Face parte din categoria bolilor autoimune, în cadrul cărora sistemul de apărare a organismului este dereglat, producând anticorpi împotriva propriilor ţesuturi, pe care le consideră corpi străini. Ca răspuns, sistemul imunitar eliberează anumite substanţe ce provoacă inflamaţia articulaţiilor şi tendoanelor, dar uneori şi la nivelul organelor interne.

Femeile au un risc de 3 ori mai mare decât bărbaţii de a fi diagnosticate cu această boală. Poate apărea la orice vârstă, cu incidenţă mai mare între 40 şi 60 de ani. Info

În poliartrita reumatoidă, cresc valorile unor analize precum VSH şi proteina C reactivă. Pentru diagnosticare, e nevoie şi de teste imagistice.

În poliartrita reumatoidă, sunt afectate membranele sinoviale (care tapetează capsulele ce învelesc articulaţiile).

Primele simptome ale poliartritei reumatoide sunt roşeaţa, tumefierea şi durerea la nivelul articulaţiilor, mai ales dimineaţa, care se ameliorează pe parcursul zilei.

În timp, articulaţiile se pot deforma şi îşi pierd din funcţionalitate. De asemenea, după ani de evoluţie, poate fi afectat ţesutul conjunctiv al plămânilor, al inimii şi al arterelor mici.

Starea permanentă de inflamaţie care însoţeşte poliartrita reumatoidă poate accelera ateroscleroza. Osteoporoza, uscăciunea mucoasei bucale şi oculare şi vulnerabilitatea faţă de diverse infecţii sunt alte efecte ale bolii.

Medicaţia în poliartrita reumatoidă cuprinde medicamente simptomatice: AINS, cortizonice, antialgice uzuale şi medicamente modificatoare de boală. AINS pot controla într-o oarecare măsură durerea articulară, dar nu modifică progresia bolii. Întrucât au numeroase reacţii adverse, se recomandă folosirea lor pe perioade cât mai scurte şi la doze cât mai scăzute.

Preparatele cortizonice se folosesc în special în primele 6 luni de la diagnostic, în doze mici, maximum 7,5mg/zi. Tratamentul cortizonic injectabil poate fi folosit în cure scurte, în perioadele de acutizare a bolii sau în vasculita reumatoidă, afectarea pulmonară. Se poate folosi şi infiltraţia intraarticulară cu preparat cortizonic în monoartrită.

În stadiile precoce, se poate apela la tratament chirurgical pentru realizarea sinovectomiei, în cazul unei articulatii rezistente la tratamentul medicamentos. De asemenea, este nevoie de intervenţie chirurgicală în manifestari de tipul sindromul de tunel carpian.

În stadiile tardive, când se ajunge la anchiloză, este necesară artroplastia cu protezarea totală a articulaţiei respective (şold, genunchi), aceasta fiind singura metodă terapeutică ce poate ameliora statusul funcţional al pacientului.