Pancreasul, glandă cu funcţii vitale

Pancreasul joacă un rol important în digestie şi, totodată, are şi funcţie endocrină, secretând insulina, hormon esenţial supravieţuirii. Organ cu rol de glandă, pancreasul este situat înapoia stomacului. Are lungimea cuprinsă între 15 şi 20 cm şi greutatea de 70 – 80 g, fiind alcătuit din cap, corp şi coadă. „Structural, pancreasul este un organ glandular constituit dintr-un pancreas exocrin (care îşi varsă secreţia în tubul digestiv) şi dintr-un pancreas endocrin (care îşi varsă secreţia direct în sânge) reprezentat de insulele Langerhans. Din punct de vedere fiziologic, pancreasul este o glandă digestivă ce secretă fermenţii digestivi (tripsina, amilaza şi lipaza) şi o glandă endocrină care secretă insulina cu rol în metabolismul glucidelor (zaharurilor)”, se arată în cartea „Boli digestive” (noţiuni practice) de Ion Gherman (Editura Medicală, 1981). Rol activ în digestie Celulele acestei glande secretă suc pancreatic, care conţine enzime indispensabile digestiei alimentelor pe care le consumăm. Pancreasul secretă peste 20 de enzime digestive diferite, fiecare cu roluri specifice. Astfel, amilaza este implicată în digestia glucidelor (carbohidraţi), lipaza intervine în digestia grăsimilor, iar tripsina în cea a proteinelor. Un deficit al acestor enzime duce la apariţia tulburărilor digestive precum balonarea. De asemenea, pancreasul secretă bicarbonat, care are rolul de a neutraliza aciditatea sucului gastric. Secretă insulină şi alţi hormoni Funcţia endocrină este asigurată de insulele Langerhans din pancreas. Există mai multe tipuri de celule secretorii la nivelul pancreasului. Astfel, celulele B (sau beta) secretă insulina, iar celulele A (sau alfa), glucagonul. La rândul lor, celulele D (delta) secretă somatostatina, cele G (gama) sunt responsabile cu secreţia gastrinei, iar celulele de tip PP de cea a polipeptidului pancreatic. Producţia de insulină este esenţială pentru reglarea nivelului zahărului în sânge. În ceea ce priveşte glucagonul, acest hormon are efect invers insulinei, fiind, deci, hiperglicemiant. Semne care arată suferinţele pancreasului Mai ales în stadiile iniţiale, afecţiunile pancreatice nu sunt însoţite de simptome evidente. Pe măsură ce acestea avansează, apar manifestări precum: icterul, diareea, scăderea în greutate, scaunul decolorat, urina cu nuanţe portocalii, greaţa şi vărsăturile. Analize pentru evaluarea stării pancreasului Când există semne sugestive pentru o boală pancreatică, medicul recomandă diverse analize necesare pentru o diagnosticare corectă. Primele sunt testele de sânge, printre acestea numărându-se şi dozarea enzimelor pancreatice. Se recurge şi la ecografie, examinare utilă în depistarea pancreatitei acute şi cronice, precum şi a chisturilor şi tumorilor de la nivelul pancreasului. Alte explorări necesare pentru diagnosticarea bolilor pancreatice sunt tomografia, imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM sau RMN) şi ecoendoscopia cu sau fără puncţie fină aspirativă.