Osteoporoza, boala oaselor fragile

Sistemul osos cunoaşte, de-a lungul vieţii, diverse transformări. În jurul vârstei de 30 de ani, masa osoasă este la maximum, la fel ca şi conţinutul mineral al oaselor (densitatea osoasă).

De pe la 35 de ani, începem să pierdem din masa osoasă, corpul nefiind capabil să înlocuiască ţesutul osos la fel de repede cum îl pierde. Mult timp, osteoporoza a fost considerată o boală specifică vârstei a treia. Această afecţiune poate apărea însă şi la tineri, pe fondul unei boli sau la cei care urmează anumite tratamente.

Predispune la fracturi

Osteoporoza este o boală care duce la scăderea masei osoase şi la alterarea calităţii oaselor. Este o boală cu progresie lentă, care are ca efect scăderea rezistenţei oaselor. În primele stadii, osteoporoza nu este însoţită de simptome, fiind adesea diagnosticată târziu.

Durerile lombare, încovoierea spatelui şi reducerea înălţimii cu mai mult de 4 cm sunt semne sugestive pentru osteoporoză. În stadii avansate, se produc cu uşurinţă fracturi chiar şi la şocuri relativ minore. Acestea sunt numite fracturi de fragilitate şi survin mai ales la nivelul şoldului şi al coloanei vertebrale.

Este bine de ştiut că fracturile pot apărea şi în cascadă. De asemenea, osteoporoza poate duce la diformitate şi anchilozare, afectând semnificativ calitatea vieţii persoanei. Din fericire, boala poate fi depistată încă din fază incipientă, terapia instituită din timp prevenind complicaţiile specifice acestei afecţiuni.

Femeile la menopauză, mai expuse

Există osteoporoză de tip 1 sau postmenopauză, care apare la femeile cu vârsta cuprinsă între 55 şi 70 de ani, şi una de tip 2 senilă, prezentă la femei şi bărbaţi după vârsta de 70 de ani.

Procesul normal de îmbătrânire şi predispoziţia genetică sunt factori importanţi de risc în apariţia osteoporozei. O probabilitate mai mare de a face boala o au femeile aflate la menopauză, din cauza scăderii nivelului de estrogeni, care au rol protector faţă de oase. Alţi factori predispozanţi sunt: lipsa activităţii fizice, aportul insuficient de calciu şi de vitamina D, precum şi fumatul şi abuzul de alcool.

Există şi boli care predispun la apariţia osteoporozei secundare. Printre acestea se numără: formele inflamatoare de reumatism (artrita), bolile tiroidiene (hipertiroidia), afecţiunile intestinale cronice, care împiedică asimilarea nutrimentelor, precum şi tumorile osoase maligne sau metastazele la nivelul oaselor. Şi unele tratamente medicamentoase favorizează apariţia osteoporozei secundare, cum sunt: cortizonul, heparina, chimioterapia, antiepilepticele şi hormonii tiroidieni.

Info

Anual, pe 20 octombrie, este celebrată Ziua Mondială a Osteoporozei, ocazie cu care au loc diverse acţiuni menite să atragă atenţia asupra acestei boli.