Nervozitatea şi insomniile, semne ale HIPERTIROIDIEI

Hipertiroidia apare atunci când tiroida produce în exces triiodotironină (T3) şi tiroxină (T4), tulburarea fiind prezentă mai ales la femei, în special între 20 şi 40 de ani.

Accelerarea metabolismului are urmări asupra multor organe şi ţesuturi, manifestându-se prin: puls rapid, palpitaţii, insomnie, scădere în greutate, în ciuda apetitului crescut, accelerarea tranzitului intestinal şi a ritmului transpiraţiei, tulburări de ciclu menstrual, scăderea fertilităţii, slăbiciune generală şi intoleranţă la căldură.

Pot surveni şi modificări metabolice de tipul hiperglicemiei, creşterea transaminazelor şi tremorul fin al mâinilor. Şi sistemul nervos este afectat, astfel că persoana cu hipertiroidie poate avea labilitate emoţională (alternanţă plâns-râs), stări nervoase, agitaţie.

„Diagnosticul paraclinic al hipertiroidiei se face prin dozări hormonale specifice (TSH, free T4, T3), precum şi ale unor markeri ai autoimunităţii (ATPO, ATGL şi TRAB). Investigaţiile vor fi completate cu ecografia glandei tiroide, ce poate pune în evidenţă o guşă difuză, unul sau mai mulţi mulţi noduli”, afirmă medicul endocrinolog Monica Lăzărescu. De ce apare Boala Basedow-Graves este cea mai frecventă cauză de hipertiroidie (în 90% din cazuri). Este o boală autoimună, în cadrul căreia anticorpii stimulează tiroida să producă excesiv hormoni tiroidieni. Specifice bolii sunt guşa şi afectarea oculară (globi oculari măriţi).

Guşa polinodulară hipertiroidizată este o afecţiune prezentă mai ales la persoanele cu carenţă de iod. Adenomul tiroidian este o tumoare de cele mai multe ori benignă, care ajunge să secrete autonom hormoni.

Tiroidita este o boală inflamatoare, adesea de cale infecţioasă, care poate cauza exces de hormoni tiroidieni. Medicamentele care conţin iod pot produce o hipertiroidie temporară. Este cazul amiodaronei, prescrisă în aritmii cardiace.

În afara afectării calităţii vieţii, hipertiroidia poate produce complicaţii dacă nu este tratată. Astfel, pot apărea probleme cardiace sau osteoporoză, mai ales în cazul femeilor aflate la menopauză. La persoanele cu probleme de inimă poate surveni insuficienţa cardiacă. Cea mai gravă complicaţie este aşa-numita „furtună tiroidiană”, care este însoţită de greaţă, vărsături, delir şi chiar comă.

Dr. Monica Lăzărescu

medic specialist endocrinolog, competenţă în ecografie endocrină, Spitalul Sanador, Bucureşti

Tratamentul conservator al hipertiroidiei se face cu medicamente antitiroidiene de sinteză (tiamazol, propiltiouracil), ce blochează sinteza de hormoni tiroidieni şi beta-blocante (propranolol), ce ameliorează manifestările simptomatice ale tireotoxicozei.

După 1,5 - 2 ani de tratament medicamentos corect efectuat sub supravegherea medicului endocrinolog, cam în 40% din cazuri pacienţii pot intra în remisiune, care poate dura chiar ani.

Tratamentul radical se face cu iod radioactiv sau chirurgical şi nu se poate efectua decât după echilibrarea prealabilă a pacientului cu medicamente. Administrarea de iod radioactiv se face în centre specializate de medicină nucleară şi constă în înghiţirea unei capsule de iod radioactiv care va fi concentrat de tiroidă şi va determina distrugerea celulelor tiroidiene.

Tratamentul chirurgical este indicat în guşile difuze caracteristice bolii Basedow, precum şi în cele multinodulare toxice şi presupune extirparea tiroidei. Aceasta va duce la vindecarea hipertiroidismului, dar cu preţul instalării hipotiroidismului definitiv, care necesită tratament de substituţie cu hormoni tiroidieni toată viaţa.