Inamicii sănătăţii intime: lipsa de informare şi frica!
Un studiu realizat anul trecut în America a confirmat că:
- 68% din femei aveau păreri greşite sau preconcepţii despre fibroamele uterine şi cancer;
- Mai mult de jumătate dintre femei nu ştiau dacă fibroamele se retrag de la sine odată cu menopauza;
- 6 din 10 femei aflate în perioada fertilă nu ştiu că fibroamele uterine pot reprezenta o cauză de infertilitate.
Ce este endometrioza ”Multe paciente care se prezintă la consultaţii în ultima clipă, îngrozite de frica tratamentelor sau de panica creată de medici care le spun că au cancer sau că trebuie să-şi scoată uterul, pe baza unor analize incomplete sau neconcludente. Tratamentele au evoluat, iar acum chiar şi un fibrom extrem de mare sau endometrioză pot fi tratate fără a se apela la histerectomie la 20 sau 30 de ani, când femeile doresc să devină mame”, spune dr. Silviu Istoc, medic specialist Obstetrică-Ginecologie.
Pe măsură ce statisticile arată că femeile au început să aştepte până la 30-40 de ani înainte de a rămâne însărcinate, astfel de afecţiuni lăsate netratate pot afecta planurile de cuplu.
”Am întâlnit mai multe paciente care efectiv veneau tremurând în cabinet, crezând că o să moară, pentru că medicii au băgat teama în ele. Durerile de burtă, sângerarea abundentă şi infertilitatea nu mai sunt simptome pe care femeile ar trebui să le ignore, la fel cum nici a aştepta să vedem evoluţia unui fibrom nu mai este o soluţie pentru medicina de astăzi. Fibroamele trebuie îndepărtate imediat, pentru că distrug uterul, pot cauza întreruperi de sarcini şi naşteri premature. Însă îndepărtarea lor nu se va face prin extirparea uterului, pentru că am întâlnit şi astfel de cazuri, operaţii făcute degeaba, femei lăsate infertile, dintr-o lipsă de informare”, completează dr. Istoc.
Endometrioza este o boală care a rămas un mister şi a fost diagnosticată greşit timp de 10 ani până să fie descoperită. ”Diagnosticul timpuriu este cea mai bună metodă de prevenţie pentru endometrioză pentru că dă posibilitatea medicului să intervină la timp. Este o ruşine ca mulţi ginecologi scapă din vedere această boală de multe ori”, adaugă medicul.
Un diagnostic foarte grav ar trebui întotdeauna confirmat şi de un al doilea sau al treilea medic. În momentul realizării unor proceduri ireversibile, care pot schimba viaţa pacientei, aceasta ar trebui să se asigure că decizia pe care a luat-o este cea mai bună, şi nu bazată pe frica indusă de un medic.
”Avem la dispozitie acum multiple metode de tratament moderne, prin care timpii de recuperare au scăzut dramatic, iar intervenţiile sunt minim invazive. Mi-aş dori ca pacientele să nu se mai panicheze de un diagnostic, să se informeze nu numai pe cont propriu, dar şi din mai multe surse medicale şi să nu rămână fixată o soluţie care pare înspăimântătoare.”, conchide specialistul.