Dr. Claudiu Matei, neurochirurg: Durerea de cap persistentă, posibil semn de tumoare cerebrală benignă

Click! Sănătate: Care sunt cele mai întâlnite simptome care apar în cazul tumorilor benigne cerebrale? Există mai multe tipuri de tumori de acest fel? Dr. Claudiu Materi (medic specialist Neurochirurgie, şeful secţiei de Neurochirugie a Spitalului European Polisano, Sibiu): Tumorile cerebrale reprezintă procese patologice dezvoltate prin multiplicarea anormală celulară. Există o mare varietate de ţesuturi dispuse la nivelul extremităţii cefalice motiv pentru care pot apare multiple tipuri tumorale. Astfel, tumorile pot fi benigne sau maligne. Tumorile cerebrale beningne se pot manifesta în moduri foarte diverse, dar o bună parte sunt asimptomatice. Ceea ce le diferenţiază de tumorile maligne este faptul că ele afectează anumite structuri cerebrale prin compresie, prin creşterea progresivă în dimensiuni, spre deosebire de tumorile maligne care invadează şi distrug structurile cerebrale.

Spre deosebire de alte regiuni ale corpului, tumorile cerebrale benigne pot avea uneori o evoluţie critică dată de posibila localizare în regiuni elocvente (ariile limbajului, aria motorie, aria vizuală, structuri profunde cerebrale) sau regiuni dificil de abordat chirurgical.

Simptomele sunt extrem de variate, existând două sindroame – unul dat de localizarea procesului tumoral, iar altul în funcţie de dimensiunile tumorale, mai exact sindromul de hipertensiune intracraniană (dureri de cap, vărsături, tulburări de vedere în stadii avansate).

Cele mai frecvente simptome sunt durerile de cap persistente, tulburări de comportament, pierderea progresivă a unui simţ (auzul, văzul, mirosul), tulburări ale forţei musculare (pareze, paralizii), tulburări de sensibilitate, de coodonare, dificultăţi de vorbire sau apariţia de crize de epilepsie. Un cuvânt cheie este persistenţa simptomelor, care trebuie să alerteze pacientul şi să îl determine să se adreseze medicului.

Există bineînţeles mai multe tipuri de tumori cerebrale benigne; Organizaţia Mondială a Sănătăţii clasifică aceste tumori în funcţie de tipul de ţesut din care provin: meningioame care se dezvoltă din celulele meningelor (straturile ce învelesc creierul), adenoame din celulele glandei hipofize, pineocitoame din celulele glandei epifize, osteoame din oasele craniului, astrocitoame circumscise – pilocitice din celulele numite gliale (celulele care ajută neuronii să îşi îndeplinească funcţia), neurinoamele dezvoltate la nivelul nervilor cranieni, gangliogloame, gangliocitoame (din celule nervoase).

Nu există o cauză unică responsabilă de apariţia tumorilor. Dar se poate afirma că există anumiţi factori de risc. Astfel, ca şi factori de risc sunt:

• expunerea la radiaţii (în mediu profesional sau accidentele nucleare)

• anumite tratamente hormonale

• factori genetici

• sexul (de exemplu: la femei există o incidenţă mai mare decât la bărbaţi pentru a dezvolta un meningiom)

• folosirea telefoanelor mobile este extrem de discutată însă nu există în momentul de faţă dovezi certe în acest sens

• îmbătrânirea – odată cu înaintarea în vârstă, micro-defecte de la nivelul ADN-ului pot duce la apariţia şi dezvoltarea tumorilor, fie ele maligne sau benigne.

Frecvenţa cu care sunt depistate tumorile benigne cerebrale comparativ cu alte procese tumorale localizate în alte regiuni ale corpului, este relativ redusă. Totuşi, meningioamele (care reprezintă cele mai frecvente tumori benigne cerebrale: 20% din toate tumorile cerebrale luate împreună) pot fi diagnosticate până la 3% din populaţia peste 60 de ani, cu o frecvenţă de descoperire de 2 cazuri simptomatice la 100.000 locuitori pe an şi de 6 cazuri de descoperire întâmplătoare le 100.000 locutori pe an.

Analizele necesare sunt: examinările neuroimagistice reprezentate de examenul computer tomografic şi rezonanţa magnetică. Examinarea de elecţie la ora actuală o reprezintă rezonanţa magnetică nucleară (RMN) cu diverse tipuri de secvenţe.

Tratamentul tumorilor cerebrale benigne se adaptează fiecărui caz în parte. Astfel, alegerea terapiei optime depinde de tipul tumoral, localizarea tumorii, starea neurologică, starea generală a pacientului sau vârsta acestuia.

Arsenalul terapeutic al acestor tumori include:

• simpla observaţie clinică şi imagistică periodică, adică doar supravegherea acestora (de exemplu pentru meningioame mici asimptomatice)

• îndepărtarea chirurgicală

• radioterapia (fracţionată sau radiochirurgia) sau chimioterapia

În majoritatea cazurilor, tratamentul chirurgical presupune îndepărtarea tumorii şi redobândirea stării de sănătate. Pentru un rezultat superior, neurochirurgia zilelor noastre se bazează pe o pregătire specială a neurochirurgului în domeniul neuro-oncologiei, dar şi pe o tehnologie modernă care include tehnici şi instrumente speciale de microneurochirurge, neuronavigaţie, aspiratorul tumoral cu ultrasunete, imagistica intraoperatorie (ex. ecografia intraoperatorie), monitorizarea neurofiziologică intraoperatorie

Întotdeauna există riscul reapariţiei – în acelaşi loc sau la distanţă, după o perioadă mai lungă sau mai scurtă, în funcţie de tipul de tumoră. O lege biologică spune că se poate considera vindecată o persoană suferind de o tumoră cerebrală după o perioadă de timp egală cu vârsta la momentul tratamentului plus încă nouă luni.

Da, există uneori o predispoziţie pentru dezvoltarea unor tumori cerebrale, cel mai adesea fiind vorba de tumorile apărute în cadrul unor sindroame genetice – precum neurofibromatoza, maladia von Hippel-Lindau, scleroza tuberoasă. În cazurile când există în familie astfel de maladii se indică o analiză genetică a pacienţilor, precum şi a membrilor familiei cu examinări periodice clinice şi imagistice.