Chist ovarian. Când e necesară operaţia?
Adesea, diagnosticul de chist ovarian este pus în urma unei ecografii de rutină. Formaţiuni care seamănă cu nişte săcuţele pline cu lichid, chisturile apar mai ales la femeile aflate în perioada fertilă, dar pot surveni şi la pubertate şi la menopauză.
Dimensiunea lor variază, de la 2 până la 10 cm (alteori sunt şi mai mari). În general, cele mici nu au simptome, însă cele mari pot da dureri abdominale, balonări sau disconfort în timpul contactului sexual. De câte tipuri sunt * Chisturile funcţionale sunt cele mai frecvente (90% din cazuri), aproape toate femeile având cel puţin unul de acest tip la un moment dat în viaţă. Ele au legătură cu modificările din timpul ciclului menstrual, sunt benigne şi nu necesită tratament, întrucât dispar de la sine.
* Chisturile organice sunt cele care au, de obicei, un diamentru mai mare de 6 cm, şi reprezintă modificare a ţesutului ovarian, care poate fi benignă sau malignă. Pot fi: seroase (conţin un fel de papile şi necesită urmărire atentă, pentru că au risc de a deveni maligne), dermoide (au în componenţă diverse ţesuturi, cum sunt cele de unghii sau de dinţi; sunt adesea benigne) sau mucinoase (au un lichid vâscos, prezintă potenţial malign).
* Chisturile asociate endometriozei, afecţiune în cadrul căreia ţesutul endometrului (mucoasa din interiorul uterului) se dezvoltă la nivelul altor organe.
* Sindromul ovarelor polichistice. În afara chisturilor pe ovare, această afecţiune este însoţită şi de menstruaţie neregulată, infertiliatate, îngrăşare şi acnee.
Mai poţi citi:
- Sunt grave chisturile la sân?
- Cât de periculoase sunt chisturile ovariene?
- Tinctura de propolis dizolvă chisturile ovariene
Un chist mare se poate răsuci (în jurului propriului ax), întrerupând circulaţia sangvină, care se manifestă printr-o durere abdominală insuportabilă. De asemenea, şi ruptura chistului poate da dureri severe şi hemoragie. O altă complicaţie este compresia chistului asupra organelor învecinate (vezică, rect), lucru ce duce la apariţia problemelor renale şi a tulburărilor de tranzit intestinal.
Chisturile cu dimensiuni între 2-5 cm necesită urmărire periodică prin ecografii. Multe dintre acestea retrăgându-se de la sine.
MEDICAMENTOS. Alteori, medicii prescriu anticoncepţionale, care ajută nu numai la retragerea chisturilor, ci şi la prevenirea apariţiei altora. Femeilor trecute de menopauză li se pot indica analize suplimentare (precum markerii tumorali, pentru evaluarea riscului de cancer ovarian).
Când chisturile sunt mai mari de 6 cm, când sunt însoţite de simptome, când nu dispar în urma celorlalte tratamente sau când se suspectează că sunt maligne, se recomandă intervenţia chirurgicală clasică sau prin laparoscopie, ambele realizate cu anestezie generală. Intervenţia laparoscopică prezintă avantaje precum recuperarea mai rapidă şi dureri mai mici după operaţie.
Tratamentul chisturilor ovariene este diferit, în funcţie de vârstă, aspectul ecografic, complicaţii şi mărimea lui. Dacă femeia se află la vârstă reproductivă, marea majoritate a chisturilor sunt funcţionale (provin dintr-un folicul nerupt cu ocazia ovulaţiei) şi, în acest caz, tratamentul este medicamentos (contraceptive orale).
Dacă după 6 luni de tratament chisturile nu au dispărut, este necesară intervenţia chirurgicală, care, de cele mai multe ori, se poate face laparoscopic, cu păstrarea integrităţii ovarelor. În situaţia în care femeia se află la menopauza, atunci se impune tratamentul chirurgical.
Dacă în timpul tratamentului medicamentos al chistului ovarian apare o complicaţie (hemoragie, ruptură sau infecţie), este necesară, de asemenea, intervenţia chirurgicală de urgenţă.