Când se scot măselele de minte şi când trebuie păstrate

E bine să le laşi sau să le extragi? Sunt posibile complicaţii? Iată răspunsuri la aceste întrebări!

Molarii de minte au rolul de a mesteca, a tăia şi fărâmiţa alimentele şi sunt la fel de utili ca şi ceilalţi dacă vor creşte în mod corect, sustinuţi de gingii şi oase sănătoase.

Îngrijirea molarilor de minte se face separat, deoarece erupţia nefiind completă ei rămân mai mici decât ceilalţi dinţi şi astfel periajul trebuie făcut individual. Tocmai datorită faptului că nu li se acordă atenţie separată, aceştia nu ajung să fie periaţi şi se cariează mult mai repede.

Când se recomandă extracţia Apelăm la soluţia extracţiei atunci când molarii de minte sunt parţial erupţi şi nu au suficient spaţiu, dacă generează durere, sunt cariaţi profund sau dacă sunt parţial îngropaţi în osul maxilar şi sunt orientaţi spre dintele vecin pe care îl pot caria.

Aceştia se scot şi dacă va creşte retenţia plăcii dentare sau dacă sunt inactivi în masticaţie şi nu au antagonist (pentru a putea favoriza mai bine igiena molarului din faţa lor care are un rol important în masticaţie).

Dacă însă la erupţie molarul nu poate străbate mucoasa de deasupra lui şi observăm că are loc în cavitatea bucală, se va face doar o incizie pentru a-i permite acestuia să-şi urmeze erupţia pe arcadă.

Ce provoacă măselele de minte netratate

„Un molar de minte este valoros într-o viitoare lucrare fixă, atunci când lipsesc dinţii vecini, de aceea extracţia acestuia, care de altfel este destul de dureroasă, ar trebui să se facă numai dacă este impetuos necesar”, explică Andra Custura, medic stomatolog al Andra Smile.

Măselele de minte netratate pot cauza dureri intense la nivelul mandibulei sau maxilarului, probleme la mestecat şi chiar complicaţii precum boli gingivale, infecţii, carii, chisturi sau înghesuirea dinţilor.

O simplă radiografie îi va arăta medicului poziţionarea şi cum să realizeze extracţia. Există situaţii în care apar complicaţii locale, deoarece măselele au rădăcini separate de sinusurile maximalare printr-un strat subţire de os.

În acest caz, se administrează antibiotice, iar pacienţii trebuie să evite activităţile ce ar putea exercita presiune asupra sinusurilor (suflatul nasului, strănutul, exerciţii fizice).